Pentru ca m-am legat sufleteste pana acum de anumite relatii, persoane, calitati umane si am strivit iubirea judecandu-i pe altii sau desconsiderandu-i, nu am facut decat sa ma incordez din ce in ce mai tare si sa imi cresc nivelul de agresiune in interiorul meu indepartandu-ma de ceea ce este dragostea adevarata.
Inteleg foarte bine acum, cand apele sunt tulburi, ca aceasta e conditia in care trebuia sa ma aflu ca sa inteleg aceste lucruri. Trebuie sa injosesc tot materialul, dar mai ales spiritualul de care m-am atasat si sa pastrez un singur lucru: iubirea. Cum? Iertandu-i pe toti, dar PE TOTI, cei pe care m-am suparat, inclusiv pe mine, vazand in ei creatii ale Divinitatii si neatasandu-ma de nicio valoare materiala, de nicio calitate umana. As vrea sa imi amintesc acest lucru pana la sfarsitul zilelor, nu doar in zilele cu ape tulburi.
Vreau sa devin independenta de fericirea omeneasca.
Vreau sa merg mai mult pe jos, vreau sa plutesc pe apa, vreau sa dansez in in ritm cu natura.
Imi propun sa am o alimentatie simpla, nu foarte variata.
Vreau sa ma indrept mai mult catre idealism si mai putin catre materialism.
Vreau sa nu-mi mai fie frica!
No comments:
Post a Comment