Recunostinta

Bucura-te, cel ce degraba alergi in ajutor; [...] Bucura-te, ca in chip minunat pe credinciosi i-ai ajutat [...] Bucura-te, cel ce luminezi mintea nestiutorilor; Bucura-te Parinte Nectarie!
Dupa modelul Otiliei si al Lilianei am descoperit ca, de fiecare data cand ii cer sincer unui sfant ajutorul, acesta nu refuza  sa mi-l acorde intocmai ca Invatatorul nostru, Domnul IIsus Hristos. Si multe au fost barierele de care am trecut cu bine rugandu-ma. Si nu oricum, le-am trecut intr-un chip minunat si pot fi puse cu succes in ciclul "viata bate filmul" cum bine spunea un prieten drag. Si am mai descoperit ca, daca inainte de bariera era ceata si frig, dupa ce am facut pasul dincolo de ea am descoperit lumina si caldura. De dimineata imi spuneam ca Iisus Hristos nu are cum sa ma iubeasca pentru ca eu nu sunt ca el: cu inima mare, blanda si de ajutor. Nu m-am simtit asa sub ploaia din fata barierei. Dar spre seara norii s-au mai rarit si o raza de soare m-a incalzit chiar bine contrazicandu-mi gandul ca nu ma iubeste si rusinandu-ma de faptul ca, in ciuda necuratiei mele, iubirea mi-a fost totusi trimisa. Si ce apus de soare am vazut!

Fara exagerari!

E posibil sa exagerez, dar am scris mai jos despre cateva lucruri care mi se par nepotrivite din motivul ca, in general, oamenii care le fac ii privesc de sus pe ceilalti care nu pot sau nu vor sa le faca. Ok, privitul de sus nu e interzis, dar e interzis moraliceste sa fii trufas.

Initial le-am scris pentru niste persoane impotriva carora mi-am indreptat furia, apoi le-am scris ca pe niste sfaturi pentru mine, ca sa-mi amintesc in cazul in care voi ajunge in acea situatie:

1. Fara cheltuieli mici aiurea! Stiu ca tu castigi bine si pentru tine imaginea conteaza, dar nu toate toate cumparaturile tale trebuie sa coste multi bani! Vezi tot felul de lucruri care iti atrag atentia pe rafturi sau in reclame, dar nu ai neaparat nevoie de ele? Nu te pacali cu gandul ca e bine sa le ai acolo si apoi, dupa o vreme, poate nefolosite niciodata, sa trebuiasca sa le arunci. In acest fel incurajezi productia de lucruri inutile si consumul. Pe banii tai, desigur! E ziua cuiva si vrei sa-i cumperi un cadou frumos? In dorinta ta de a da bine, e posibil sa cheltui foarte mult si cadoul sa nu fie pe placul persoanei. Ideal ar fi sa daruiesti cadouri doar celor care iti sunt dragi cu adevarat si pe care se presupune ca-i cunosti bine. In acest caz cam stii ce ar bucura persoana respectiva. Iar daca nu stii, ce ar fi daca i-ai cumpara o carte buna care sa zicem ca te costa in jur de 50 Ron sau ceva unicat sau ceva handmade? Sau poate un CD cu o muzica buna, iar atunci cand il asculta s-ar putea gandi la tine? Nu-i place muzica si nici sa citeasca? Poate intro discutie ceva a fost fun si atunci poti sa-i oferi ceva simbolic pentru a-i aminti de acel moment minunat. Nu intotdeauna cadourile scumpe ii aduc bucurie celui care le primeste si cred ca e mai important ca omul sa se bucure de ceea ce primeste decat sa te simti tu bine ca ti-ai facut datoria indiferent de ce simte sarbatoritul! De cele mai multe ori, cadourile facute din suflet si alese cu suflet intaresc legaturile dintre indivizi si aduc mult mai multa bucurie celor care le primesc. Nu aveti idée cat de mult m-am bucurat cat am primit o pagina desenata de un copil! O pastrez ca pe cea mai pretioasa opera de arta!

2. Fara mancare aiurea! Cred ca mai bine iti faci o salata sau te agati de un fruct, iar daca nu esti la regim, mai bine trantesti niste paste sau o bucata de carne intr-o cratita cu apa fiarta decat sa mergi la fast-food. Se zice ca hrana influenteaza calitatea gandurilor, nu mai zic de calitatea sanatatii tale! Iar daca te-ai saturat, oricat de buna ar fi mancarea, inceteaza sa bagi in tine cat pentru tot restul zilelor tale.

3. Fara imbracaminte aiurea!  Cade dulapul pe tine cu haine si tu continui sa vanezi reduceri si ocazii? Chiar crezi ca acela e pretul corect?! O fi, nu zic nimic! Dar daca nu te poti abtine sa iei si lucrul acesta pt ca e asa de dragut, te avantajeaza si e la moda nu zic nu-l lua, sunt banii tai, dar gandeste-te la urmatoarele: - incurajezi consumul; - incurajezi cheltuirea resurselor naturale; - incurajezi moda (gandeste-te ca moda inseamna, printre altele, consum si multi bani in buzunarele multora). Daca totusi nu te poti abtine, fa macar un pachet cu hainele pe care nu prea le mai porti si daruieste-le cuiva care are nevoie de ele!

4. Fara locuinta aiurea!  Chiar ai nevoie de o casa cu 30 de camere in care sa traiesti tu cu jumatatea ta si unul, doi, trei copii? Stii cati oameni sunt fericiti in numai una-doua- trei camere? Nu spun sa traiesti in saracie lucie, dar e clar ca ce e mult nu e bun!

5. Fara masina aiurea!  Nu te inteleg atunci cand iti cumperi o masina mai scumpa decat iti poti permite doar de dragul imaginii. Si mai ales cand reusesti sa iti busesti afacerea (ai cheltuit cam mult cu asta!), sau poate chiar sa iti busesti viata cu ea! Sunt de accord sa ai o masina de buna calitate, in care sa fii in siguranta, sa fie confortabila si care sa-ti ofere placea de a  o conduce, dar doar daca ti-o permiti si daca nu-ti ridica gradul de mandrie la cote de neatins.

Dali, Salvador Dali!

Dupa cateva vise ce pareau mai mult decat reale, in care inima mi-o luase la galop incercand sa sperie gandurile negre si in care ma plimbam apoi printre rafturile unui magazin in care gasisem la un pret bun exact ceea ce imi doresc de mult timp, am facut ochii mari intrebandu-ma cat mai e pana la ziua sau daca e deja dimineata. Era inca intuneric si nu puteam aproxima cat e ora. M-am dat jos din pat fara nici un pic de somn pe mine de parca dormisem veacuri intregi si nu mai aveam nevoie de el si am fugit la bucatarie unde m-am drogat cu mirosul cafelei cu aroma de ciocolata. Mirosea a Craciun.

Apropo' de Craciun, David  ma intreaba deja zilnic cat mai e pana la Craciun, iar eu ii tot socotesc: doua luni si doua zile, doua luni si o zi ... Aseara l-am intrebat de ce isi doreste asa mult sa vina Craciunul, iar el mi-a raspuns: pentru ca sper sa primesc mina lego. Eu am replicat cumva dezamagita: doar pentru asta vrei tu sa vina Craciunul? Nu mi-a raspuns, s-a simtit un pic vinovat si dialogul a continuat:
- Mami, chiar exista Mos Craciun? Incurcata de intrebare i-am raspuns:
- Tu ce crezi?
- Dar cum reuseste le sa zboare cu renii?
- Ei.... e magie sau poate e o poveste, dar Mos Craciun acum e modern, poate sa conduca o masina. (noi chiar l-am vazut anul trecut intr-un Opel rosu si ne-a facut cu mana si in fiecare an ne-am intalnit cu el la nasul nostru acasa, deci e real!)
- Si se duce la supermarket sa cumpere jucarii asa e?
- Da. Nu mai puteam sa inventez despre atelierul lui pentru ca recunoaste jucariile si nici nu vreau sa fabulez prea mult pe tema asta. Prefer sa-i vorbesc despre nasterea pruncului Iisus, despre cei trei magi si steaua calauzitoare.

Revenind la ziua de azi, vrajita inca de mirosul cafelei combinat cu miros de oja pusa-n graba pe unghii, m-am echipat corespunzator si am iesit pe usa val-vartej cu copilul de mana sa ajungem la timp la scoala. Am lasat copilul in graba si incercam sa fug catre birou, insa la poarta scolii un grup de mamici frumoase stateau de vorba si nu am putut sa mai continui drumul. Am simtit ca trebuie sa stau si sa vorbesc cu ele. Cumva, spaima ultimelor zile si galopul inimii mele de noaptea trecuta m-au facut sa simt nevoia de a sta macar putin in preajma oamenilor frumosi si de a le asculta vocile. Stiam ca in acel moment si in acea situatie se vorbea despre ceva frumos. Si asa a fost.

Cum nimic, dar nimic nu e intamplator, am reusit sa retin ceva important din discutia de acolo: "ca nu trebuie sa-ti fie niciodata frica pentru ca aceasta nu vine de la Cel de Sus" (o mamica o cita pe fetita ei) si "ca nu trebuie sa pastram in vocabularul nostru cuvinte negative" (incurajari de la o mamica dupa ce i-am spus ca "nu pot" sa fac ceva).

Vraji peste vraji: vraja cafelei, vraja mamicilor, vraja cuvintelor, vraja imbratisarilor de la final, vraja unei melodii, vraja unei culori, vraja unei imagini, toate acestea imi schimba in dimineata aceasta, importiva vointei mele,  realitatea. Percep totul intr-un mod suprarealist. Ca si in tablourile lui Dali, un lucru e acel lucru, dar se modifica, isi schimba forma....

Masina isi alege singura drumul, ma misc automat si nu pot sa schimb nimic, un tablou publicitar din fata mea arata un om lipit de-un zid si totul e crapat, si el si zidul, iar in josul pozei este un mesaj "mereu gasesti ceva de ficat". Ma gandesc ca omul e bolnav, de inima probabil, pentru ca centrul crapaturii e pe inima lui si incerc sa-mi dau seama care e legatura intre inima si ficat. Fortandu-mi mintea, ies din suprareal si realizez ce scrie de fapt: "mereu gasesti ceva de facut" si ca reclama e la un magazin de bricolaj.

Am zis ca nimic nu e intamplator da? Pentru ca la radio se vorbeste despre real si virtual, cum ca unii oameni de la tara au primit net prin bunavointa unui romano-american si ca navigheaza pe net cautand info utile si chiar facand calatorii virtuale in diverse tari. Si uite asa vad oamenii lumea.  Ma gandesc ca la ritmul in care avanseaza tehnologia nu e nimic neobisnuit ca, in curand, sa avem o tehnologie prin care sa putem sa facem calatorii virtual si sa ne simtim cam ca la fata locului.
Si totusi... asa cum e unic acel sentiment cand tii in mana o carte si o citesti, cred ca nimic nu ar putea inlocui o calatorie reala.

Perceptiile noatre pot fi modificate prin invatatura. Daca tie ti se arata si ti se dovedeste mereu ca un lucru e intr-un fel, e destul de greu sa crezi ca poate fi altfel. Trebuie sa ai curaj si sa te indemne curiozitatea pentru a-l descoperi si pentru a vedea ca poate avea si alta fata. Trei exemple imi trec repede prin minte: primul e despre un copil care a fost crescut de mama lui spunandu-i-se mereu ca e prost. Copilul, foarte bun la invatatura, rateaza un examen important din cauza emotiilor gandindu-se ca cei din jurul lui sunt destepti si el e prost.  Exemplul doi: eu. Descurajata in actiunile mele intr-un anume moment, am incetat sa ma mai implic in alte actiuni convinsa fiind ca nu pot! Exemplul trei: perceptia publica despre presedinti. Se vorbea azi la radio ca e ziua regelui si ca acesta a fost mult umilit in ultimii ani si putini ii mai poarta respect. Mai mult, oamenii stiu ca model de presedinte pe "...escu" (Ceausescu, Iliescu, Constantinesc, Basescu), deci nu e bun! Presedintele e acel om rau din fruntea tarii care ne face sa suferim oricine ar fi el. Daca ne-am uita in urma si daca ne-am uita mai atent la noi, am putea avea si alta perspectiva, iar lucrurile nu ar fi atat de grave. Mai mult, ecoul acestor descoperiri pe care le-am face, ar fi atat de important pentru noi incat ne-ar ajuta sa nu mai fim superficiali, sa incercam sa vedem dincolo de lucruri si sa tratam mai responsabil si mai cu suflet fiecare eveniment din viata noastra.

Oare cum s-o termina ziua? Voi gasi un cal??? Pentru ca am calcat in ceva cand am coborat din masina. De ce intreb de cal? Pentru ca mi-am amintit un banc:
"Doi copii, unul bogat si unul sarac, dupa Craciun vorbesc intre ei:
- Tu ce ai primit de Craciun? Bogatul raspunde:
- Am primit o masinuta cu telecomanda, luminite, sirene si tot arsenalul. Dar nu sunt fericit pentru ca nu are si macara etc... Dar, tu ce ai primit? il intreaba el pe copilul sarac.
- Eu am primit un cal.
- Si unde e?
- Nu stiu, trebuie sa fie pe aici, pentru ca am gasit de dimineata o baliga in curte."

Cosuletul buclucas

Am primit astazi vestea de la scoala copilutului ca ne pregatim pentru sarbatoarea recoltei si mi-am amintit de o intamplare funny de anul trecut.
In pragul sarbatorii, neavand nimic pregatit, m-am dat peste cap sa cumpar costum national, sa fac placinte si limonada, sa pregatesc fructele toamnei si sa le pun in cosuletul pe care din vara il pregatisem vopsindu-l frumos cu lac. Toate bune pana la cosulet pentru ca, desi stiam ca trebuie sa fie in casa sau pe balcon, cosuletul nu era de gasit. Am sunat de urgenta la ambele bunici, le-am pus sa caute peste tot pentru ca nu avea unde sa fie decat la ele. Am sunat si la "surioara" lui David stiind ca mai cara lucruri dupa el, dar nimeni nu gasea cosuletul. Ne-am dat batuti si am cumparat altul, dar nu la fel de frumos.
La cateva zile dupa sarbatoare, cu copilul pe langa mine in bucatarie, pregateam ceva de mancare si deschid usa de la dulap sa iau niste condimente. Iau cosuletul in mana, ma uit in spatele lui dupa condimente, le iau si pun cosuletul la loc. Cand sa inchid usa la loc, copilul striga plin de bucurie: "maaaami, cosuletul meu!". Ma uitam la el si nu-mi venea sa cred! Cautandu-l m-am uitat la el de atatea ori, a fost mereu acolo, dar nu am realizat niciodata ca il vad.
M-am intristat gandindu-ma ca acesta nu e semn bun, ci semn de batranete si de oboseala, iar jumatatea mea a replicat: "uite, vezi ce inseamna mintea proaspata?".

Reguli noi

Pentru ca m-am legat sufleteste pana acum de anumite relatii, persoane, calitati umane si am strivit iubirea judecandu-i pe altii sau desconsiderandu-i, nu am facut decat sa ma incordez din ce in ce mai tare si sa imi cresc nivelul de agresiune in interiorul meu indepartandu-ma de ceea ce este dragostea adevarata.
Inteleg foarte bine acum, cand apele sunt tulburi, ca aceasta e conditia in care trebuia sa ma aflu ca sa inteleg aceste lucruri. Trebuie sa injosesc tot materialul, dar mai ales spiritualul de care m-am atasat si sa pastrez un singur lucru: iubirea. Cum? Iertandu-i pe toti, dar PE TOTI, cei pe care m-am suparat, inclusiv pe mine, vazand in ei creatii ale Divinitatii si neatasandu-ma de nicio valoare materiala, de nicio calitate umana. As vrea sa imi amintesc acest lucru pana la sfarsitul zilelor, nu doar in zilele cu ape tulburi.
Vreau sa devin independenta de fericirea omeneasca.
Vreau sa merg mai mult pe jos, vreau sa plutesc pe apa, vreau sa dansez in in ritm cu natura.
Imi propun sa am o alimentatie simpla, nu foarte variata.
Vreau sa ma indrept mai mult catre idealism si mai putin catre materialism.
Vreau sa nu-mi mai fie frica!
 

Dragul meu

Cand erai mic iti puneam "Gogosica" pentru ca erai si grasut, mai apoi ti-am spus "Talpa iute" pentru ca fugeai repede. Cand ai terminat gradinita ti-am spus "Raza de soare" pentru ca ai avut la serbarea de final rolul razei de soare si bunica ti-a si tricotat un tricou cu "raze de soare" de care nu ai vrut sa te ami desparti. In vara aceasta, datorita maiestriei tale in ale gospodariei ti s-a spus "Fermierul sef", acum eu iti spun "Vorba dulce" pentru ca serile trecute m-ai mangaiat cu vorbele tale dulci.
Tu ai spus ca oamenii ar trebui sa se roage mai multi odata, iti imaginai chiar cum ar fi sa se roage toti cei 7 miliarde in acelasi timp "si cu voce tare pentru ca Doamne - Doamne sa-i auda bine. Altfel, El va fi nevoit sa se aplece cu urechea catre Pamant pentru a ne auzi ruga, iar daca o vom spune prea incet, Il va durea spatele stand aplecat".
Aseara mi-ai spus "Mama, in gandul tau poti sa ai orice voce, chiar si vocea masinii. Pestii nu vorbesc pentru ca nu vor sa fie auziti de oameni. Daca i-ar auzi, oamenii i-ar prinde mai repede."
Si ultima replica, dupa insistente mari sa mergem la culcare "mami, maine dimineata la ora 7 sa pui cocosul sa sune, dar sa nu ai mila!"
Intr-adevar mama, dulci sunt vorbele tale pentru mine!

Ce ti-e cu schimbarea!

Acum cativa ani, inainte de criza, vrand sa fiu si eu in randul lumii moderne, mi-am zis ca nu pot sa ma mai tund oriunde pentru ca deh, tre' sa arat bine si nu oricine se pricepe la astfel de mestesug, deci trebuie sa merg la un stilist celebru. Nota de plata a fost simpla: 70 Eur/tuns care a durat fix 5 minute pretioase ale artistului in care a facut 3 taieturi artistice in parul meu + o doza de indiferenta de genul "eu sunt mare tu esti mic si mi se rupe de tine pt ca oricum am destui clienti" si uscatul + intinsul parului de o fata de acolo din salon. Rezultatul a fost multumitor, nimic de zis, insa raceala personalului ingamfat de asa mult talent m-a facut sa nu mai trec vreodata pe acolo. La fel si in magazinele de imbracaminte, incaltaminte, cosmetice etc... nu puteai sa mai ajungi la nasul vanzatorilor care te priveau de sus cu niste aere de nu stiai pe unde sa cauti usa si sa iesi mai repede. Daca din intamplare aratam mai rau in ziua respectiva si eram si mai modest imbracata, greu reuseam sa primesc atentia cuiva din staff-ul magazinului. Pastrand nota, la fel, am vazut in jurul meu zeci de pitzi corporatiste imbracate bine cu niste aere de mari inteligente (artificiale :D) si de fiinte pretioase ca nu mai puteai sa scoti trei vorbe fara sa te contrazica cu experienta lor (de figurante) in ale afacerilor, dar si in viata de zi cu zi. Ma simteam chiar complexata daca era cazul sa merg la banca si in contul meu mai erau 3 lei cu minus sau daca masina mea ieftina mai era si nespalata trebuind sa o parchez la 200 m de ceilalti si sa ma fac ca nu o cunosc de rusinea saraciei!

Zilele trecute am gasit pe mail-ul meu o invitatie de la unul din site-urile care vand vouchere online si am intrat, de curiozitate, sa vad despre ce e vorba si daca functioneaza. Asadar mi-am luat un voucher cu 29 Ron la un coafor pe Dorobanti pentru spalat, tuns si coafat! M-am dus acolo reticenta gandindu-ma fie ca e vorba de o bomba de salon unde o coafeza fara experienta imi va strica parul, fie ca e o teapa. Dar am indraznit si m-am dus, iar experienta a fost destul de placuta. Salonul arata bine si de cand am intrat mi-au cerut voucher-ul ca si cum as avea o comoara pretioasa, fata se pricepea la tuns si a fost mereu zambitoare, iar rezultatul a fost multumitor. Mai mult am primit consultatie gratuita pentru diversele metode de fotoregenerare si epilare definitiva. Wow! Primul loc in care nu mi-a fost rusine sa arat un voucher!

De curand vechiul meu fier de calcat s-a spart asa ca, vrand-nevrand si cu sau fara bani, trebuia sa-mi cumpar unul. Am zis ca daca tot dau un ban macar sa faca si am decis sa-mi iau statie de calcat, calitatea calcatului si durata de viata a hainelor calcate facand diferenta. Pretul insa nu e chiar mic si nu puteam sa platesc suma odata. Credit card nu am, deci ce puteam sa fac? Am vazut ca daca ai card avantaj poti sa iei in rate, dar eu nu am card avantaj si oricum dureaza ceva pana mi-as face unul, iar "fiara" imi trebuia acum! M-a ajutat cineva din familie imprumutandu-ma cu suma si am decis sa aplic pentru un card avantaj. Banca m-a sunat imediat si tipa de la telefon era extrem de draguta! Deci se poate sa te porti frumos cu un om care nu are bani! Aham...

Am prins curaj si am intrat intr-un magazin de tzoale pt copii, iar vanzatoarea s-a repezit spre mine pentru a ma invita sa vad noua colectie. "Vreau sa vad doar raionul de reduceri" i-am explicat eu! Ma asteptam sa-mi arda o privire superioara sau sa-mi arate gretos raionul apoi sa plece, insa nu a fost asa: M-a condus acolo si m-a jutat sa gasesc ceea ce cautam cu destula amabilitate.

Ce sa zic, vremurile se schimba si odata cu ei oamenii! Ce nu-mi place e ca trebuie sa fie asa.

These are the days of our lives

Otilia povesteste pe blogul ei despre diminetile noastre http://capracutreiiezi.blogspot.ro/2012/10/diminetile-noastre.html si realizez ca e tare obosita, dar stiu ca cei trei iezisori ii dau putere sa mearga mai departe. Asa e mereu: dragostea iti da puteri nebanuite!
Desi dragostea pe care o ofer eu e infima in comparatie cu cat simt ca ofera ea, tot am sentimentul ca eu am fost binecuvantata sa primesc atat de multa dragoste pe pamantul acesta, incat nimeni nu are mai multa decat mine.
Desi copilaria mea nu a avut nimic spectaculos in ea, ai mei neducandu-ma in excursii si neoferindu-mi nici un fel de distractii, am flash-uri cu momente in care eram atat de fericita incat nu am cum sa le uit vreodata. Sunt scene cand ma bucuram de caldura soarelui mergand pe un drum plin de praf cu picioarele goale, sau cand alergam prin lanul de grau, sau cand stateam intinsa pe iarba si ma uitam la nori, sau cand ma rataceam in padure prefacandu-ma in gandul meu ca nu gasesc drumul catre casa pentru ca apoi sa o rup la fuga pe coasta in vale de teama ca gandul sa nu devina realitate si multe, multe altele... O frumusete care mi s-a intiparit in suflet si care m-a ajutat, cand am crescut, sa-mi regasesc puterile atunci cand ma intorceam acasa cu spatele incovoiat de greutatile orasului aglomerat in care trebuia sa supravietuiesc singura.
Flash-urile acestea le recunosc cand ascult piese din muzica mea favorita ca "High Hopes" (Pink Floyd) http://www.youtube.com/watch?v=9OTBK5HBx3M , "These are the days of our lives" (Queen) si multe altele.

"The grass was greener/ The light was brighter/ With friends surrounded/ The nights of wonder"
Atunci cand nu ma pot intoarce acasa la izvorul meu de energie, ma ajuta muzica sa ma regasesc. Deunazi priveam fascinata un videoclip cu Freddie Mercury si simteam ca prind viata, ca ma transform sufleteste, ca muzica si anumite gesturi ale artistului ma definesc, ca anumite fete ale uratului se transforma instantaneu in frumos, ca parca greul nu mai a atat de greu.
Cred ca muzica e o pastila care amorteste partea aceea din creier si din suflet care simte durerea si, desi durerea nu dispare, parca e mai usor de suportat; si ca are efectul marijuana trezind un pic subconstientul si transformand realitatea. Si cum nu oricine e capabil sa faca muzica si sa transmita o stare de spirit, ma gandesc la artistii care au putut si pot face asta si nu inteleg paradoxul prin care ei sunt capabili de o astfel de creatie, desi vietile lor sunt atat de imorale unori si faptele lor greu judecate de oameni. Sper ca Cel de Sus sa nu-i judece ca noi pe artisti, ci dupa dragostea pe care au sadit-o in sufletele semenilor lor.

Ma gandeam de dimineata ca de multe ori, retraind anumite momente din trecut parca te bucuri mai mult de ele atunci cand ti le amintesti decat atunci cand le-ai trait efectiv. O stare de spirit, o melodie, un miros, un gust sau orice altceva pot sa-ti trezeasca la un moment dat, pe neasteptate, amintiri frumoase (sau mai putin frumoase) si care schimba clipa prezenta aducand lumina si bucuria din acel moment. Am citit undeva ca la batranete, neputinciosi fiind, oamenii se hranesc cu clipele fumoase traite in tinerete. Asadar, cred ca, atat cat sta in puterea noastra, ar trebui sa facem fiecare clipa traita sa conteze si sa fie demna de amintirile noastre de mai tarziu. Sa fii recunoscator pentru ce ai primit in viata si sa primesti deranjul cu bucurie si cu zambetul pe buze, pentru ca in clipa urmatoare sa-l dai uitarii si sa ramana doar bucuria.

These Are The Days Of Our Lives
Songwriters: Brian Harold May;Freddie Mercury;John Deacon;Roger Taylor

Sometimes I get to feelin'
I was back in the old days long ago
When we were kids, when we were young
Things seemed so perfect you know?

The days were endless, we were crazy we were young
The sun was always shinin' we just lived for fun
Sometimes it seems like lately I just don't know
The rest of my life's been just a show

Those were the days of our lives
The bad things in life were so few
Those days are all gone now but one thing is true
When I look and I find, I still love you

You can't turn back the clock, you can't turn back the tide
Ain't that a shame?
I'd like to go back one time on a roller coaster ride
When life was just a game

No use sitting and thinkin' on what you did
When you can lay back and enjoy it through your kids
Sometimes it seems like lately I just don't know
Better sit back and go with the flow

'Cos these are the days of our lives
They've flown in the swiftness of time
These days are all gone now but some things remain
When I look and I find no change

Those were the days of our lives, yeah
The bad things in life were so few
Those days are all gone now but one thing's still true
When I look and I find, I still love you
I still love you

Si un video care imi place: Queen - One Year Of Love: http://www.youtube.com/watch?v=EgVlnvARvPM&NR=1&feature=endscreen