LUCK IS AN ATTITUDE!

Vorba celor de la Martini: LUCK IS AN ATTITUDE!
Trebuie sa tin minte asta!!!!!

Cool

Cat de cool trebuie sa fie sa ai voce, sa poti sa te urci pe o scena si sa canti cu toata fiinta ta! Cata dragoste poti sa transmiti si cata iubire se raspandeste de jur imprejur?

http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=hImI_sCX5hw&feature=endscreen

"Somewhere I Belong"

(When this began)/I had nothing to say
And I get lost in the nothingness inside of me
(I was confused)/ And I let it all out to find
That I’m not the only person with these things in mind
(Inside of me)/ But all that they can see the words revealed
Is the only real thing that I’ve got left to feel
(Nothing to lose)/ Just stuck, hollow and alone
And the fault is my own, and the fault is my own
I wanna heal, I wanna feel what I thought was never real
I wanna let go of the pain I’ve felt so long
(Erase all the pain till it’s gone)/ I wanna heal, I wanna feel like I’m close to something real
I wanna find something I’ve wanted all along/ Somewhere I belong
And I’ve got nothing to say/ I can’t believe I didn’t fall right down on my face
(I was confused)/ Looking everywhere only to find
That it’s not the way I had imagined it all in my mind(So what am I)/ What do I have but negativity
’Cause I can’t justify the way, everyone is looking at me
(Nothing to lose)/ Nothing to gain, hollow and alone
And the fault is my own, and the fault is my own
I will never know myself until I do this on my own
And I will never feel anything else, until my wounds are healed
I will never be anything till I break away from me
I will break away, I'll find myself todayI wanna heal, I wanna feel like I’m somewhere I belong
I wanna heal, I wanna feel like I’m somewhere I belong
Somewhere I belong

Staretul Tadei de la Vitovnita "Cum ne sunt gandurile asa ne este si viata."

Fraza "Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc" imi aminteste de "Avocatul diavolului", un film care trebuie sa recunosc ca m-a marcat un pic si m-a pus pe ganduri mari. Faptul ca m-am indragostit de doi actori deodata dupa ce l-am vazut nu mai inseamna nimic, iar copilariile in care visam ca merg cu Al Pacino la brat ma fac chiar sa rad. Ce nu m-a facut deloc sa rad si mi-a trezit multe intrebari este de fapt esenta filmului: ispita si lupta omului cu ea: Dualitatea. Puterea de a alege intre bine si rau. Dragostea. Diferenta dintre iubire si atasament. Suferinta. Cum sa reactionezi cand esti lovit si cum sa-ti porti crucea. Apar intrebari peste intrebari si pe masura ce caut raspunsuri se nasc tot mai multe intrebari.

Inca din copilarie am avut marele noroc sa intalnesc oameni buni de la care am invatat lucruri frumoase. Am cunoscut un om batran care trecuse prin ambele razboaie mondiale si care umbla pe strada cu burta taiata oprindu-se din cand in cand sa-si impinga matele, dar asta nu a fost scuza sa nu faca matanii, sa se roage si sa munceasca in gradina sa. Din cand in cand venea la noi in curte si ne invata rugaciuni. Imi amintesc si de staretul bisericii de la noi din sat care avea grija sa adune la strana toti copiii din biserica si sa-i invete sa cante. Vocea lui asemanatoarea cu cea a unui bariton s-a stins devereme dar inca rasuna in sufletele celor care l-au auzit cantand si l-au iubit. Sper ca acolo sus continua sa cante ce stia mai bine.

Acum mult timp am primit pe mail legaturi catre un filmulet cu staretul Tadei de la Vitovnita. Fugitiv mi-am aruncat ochii peste el si am stiut ca e ceva ce trebuie vazut de la cap pana la coada, apoi iar vazut si revazut si de "bagat la cap"si la suflet. Acum, in sfarsit, am inceput sa vad parti din el. Asa cum este acest staret mi-as dori sa fim cu totii la batranete. Il ascult si as vrea sa inteleg tot ce spune (realizez ca am multe de invatat), ma uit la chipul lui curat, frumos, plin de blandete si lumina si ma linistesc. Ascult acest interviu si parca vorbeste limba mea. Nu inteleg sarba, dar parca as sti-o, asa suna vorba lui. Vorbeste de parca ar veni din alta lume, din alta existenta... E linistit, iar privirea ii ingheata smerit, in jos, din cand in cand la sfarsitul frazei. Parca se opreste in timp si timpul se opreste cu el dupa ce termina fraza. As vrea sa scriu fiecare cuvand pe care il rosteste el si sa-l recitesc zi de zi, insa voi pune cateva care m-au marcat in primele 3 parti.
"Domnul stie ceea ce avem noi nevoie". "Orice are omul nevoie, nu poate nimic fara sa-i ingaduie Domnul." "Omul e legat nu numai de anturajul in care traieste, ci de lumea intreaga". "Oamenii se mira cum un copil e ceva asa extraordinar." "De tot ceea ce vad si li se pare bun, copiii se lipesc imediat. Mai ales daca e vreun suflet nobil si linistit, copilul imediat alearga la el. Cand copilul intalneste un astfel de suflet, chiar daca nu l-a vazut in viata lui imediat alearga la el."
"Oamenii se preocupa mai mult de cele materiale. Aceste aspecte acopera complet ceea ce este bun in ei. "
"Cum ne sunt gandurile asa ne este si viata. Viata este manifestata prin ganduri. Daca gandurile noastre sunt linistite, pasnice, totdeauna vom avea pace."
"Daca incetam sa ne comportam cu oamenii ca si cum am fi judecatori sau ca cineva care este mai valoros, nu ne vom mai mania. Daca suntem blanzi, linistiti, calmi, aceste ganduri inrauresc cu blandete si au un efect binefacator nu doar asupra sistemului nervos al fapturilor umane ci si asupra lumii vegetale si animale. Si ce este tristetea? In lumea de astazi sunt multi depresivi, oameni care isi pierd credinta. Omul se incarca singur cu ganduri care nu-i sunt de folos, caci el nu poate face niumic, El poate sa cugete asupra binelui, dar fara Dumnezeu nu poate face binele caci singur Dumnezeu este Bun. Slava lui Dumnezeu ca Domnul este prezent pretutindeni si ajuta pe fiecare, pe cel slab si pe cel tare. Toti au nevoie de ajutor.Dumnezeu este pretutindeni prezent.
Si chiar cel mai zdravan dintre oameni nu va fi fara metehne. Nici unul in vremea noastra nu va fi fara neputinte. Nici o faptura nu este desavarsita. Desavarsit este singur Dumnezeu."  "Dumnezeu este dragostea. Cand ne adresam lui din inima, imediat ne vine in ajutor."
"Rugaciunea este un fel de bucurie, o pace, care nu e din lumea aceasta. Pacea si linistea pe care le dobandesti din lumea aceasta, iarasi le pierzi dupa aceea. "
"Cand rugaciunea incepe sa se spuna singura, cand iti devine obisnuita, emana o putere divina extraordinara, simti pace si bucurie, o bucurie de nespus. Doar te minunezi ce este aceasta. Toate te bucura, toate iti sunt bune. Orice privesti, totul este sfant pt tine. Orice doresti sa atingi ti se pare sfant."
"Este o putere dumnezeiasca in fiecare suflet, fie ca este copil sau batran. "
"Mare mangaiere are cineva cand vede un om fericit. Noi avem capacitatea de a estima daca un om e fericit. "
"Nu tb sa participam la rau, dar tb sa-i ajutam pe cei in necaz. Tb o multime de cuvinte pt ca omul sa se elibereze singur de gandurile rele. Cineva ii strica bucuria si el nu mai poate face nimic. Vine al doilea, ii povesteste ceva si nu reuseste nimic. Vine al treilea, vine al patrulea... Atunci vine la el un copil nevinovat, il imbratiseaza si de la copil primeste mangaiere.
Un copil nevinovat... Copilul nu face diferente. Pentru el toti sunt buni. Si omul primeste bucurie, pentru ca copilul este plin de bucurie. El vine si-l imbratiseaza desi nu-l cunoaste. Omul primeste prin copil darul lui Dumnezeu, se lumineaza si se elibereaza de depresie."

http://www.youtube.com/watch?v=tv4tNqRIMl8&feature=player_embedded

Din seria Uscaen Niros

Nu stiu sa spun de ce prieteniile facute in copilarie si in tinerete rezista mai mult, dar experienta mea de viata dovedeste acest lucru. Poate ca atunci cand suntem mai tineri avem spiritele mai curate si facem alegeri inspirate.
In liceu s-a alaturat "gastii" noastre un membru nou, mai mare decat noi cu vreo 5 ani, dar care a devenit cu timpul probabil cel mai loial prieten al meu. Lui i-a placut la noi faptul ca eram veseli in continuu si radeam cu totii din orice. Cum altfel ar fi putut fi la varsta aceea? Ce griji aveam noi?
Mie mi-a placut la el ca era singurul cu picioarele pe pamant si aveam nevoie de cineva ca el in grupul nostru. De altfel el era si cel mai "citit" dintre noi si "ajutat" un pic de soarta a devenit si un filosof desavarsit. Tonele de carti citite si cultura lui intrec cu mult tot ce stim noi toti ceilalti din grup la un loc. Mai stiu si ca el scrie de multi ani, insa nu a publicat nimic si nu este un adept al internetului, dar poate intro zi lucrurile se vor schimba.
Ce a ajuns la mine, sunt cateva mesaje trimise pe telefon cu ocazia diverselor sarbatori. Si pentru ca nu vreau sa le pierd vreodata, cu acordul lui am sa le scriu aici unde sunt sanse mai mari de conservare.
1 Decembrie 2011:
"Natiunea este formatul colectiv al individuatiei! "Curat murdar coane Fanica" fiindca prezentul uita sa mai revendice"natiunea", ratacind-o prin meandrele interesului pecuniar, tot mai mercantil si 100% individualist. Aceasta uitare umileste sacrificiul de sine al inaintasilor pe altarul "natiunii", de aceea astazi sa traim reconcilierea cu efortul trecutului sarbatorind ziua natiunii. Deci "LA MULTI ANI" mai ROMANE."
5 Decembrie 2011:
"Convietuirea e posibilitatea de a da sau a primi din sacul vietii, cu titlul de surprize mai mult sau mai putin anticipate, bucurii si rautati dupa lemnele sufletesti ce ne guverneaza morala si ideologia personala, iar mai putin firea predispusa mai mult la revolte ale simturilor si mai arareori la revolutii ideologice evolutive. Il rog pe mosul originar de pe meleagurile iubirii aproapelui (MOS NICOLAE) sa va scoata din tolba vietii doar bucurii si impliniri."
24 Decembrie 2012:
"Primiti colindatorii, mesagerii (re)nasterii si iubirii neconditionate? Aseaza-i la masa sufletului unde ai pus colacii existentei plamaduiti din truda ta, parguiti la focul suferintelor, glazurati cu dulcele fiintei tale. Ei vor gasi deschise portile bunavointei tale, iar aleea pavata cu faptele tale-i vor indruma la usa sufletului tau unde vor aduce bune vesti. Eu va urez sa strabateti sanatosi bucurii in drumul inspre fericire."
25 Decembrie 2011:
"Trupul e pocalul in care ne agonisim credinta, ratiunea-i sipetul ce gazduieste gandul bun, sufletul e ieslea in care nu se naste MESIA, insa identitatea noastra trebuie sa parcurga drumul inspre Betleemul fiintarii noastre purtand povara amenintarii tiranice a lui IROD (Indiferenta, Rautatea, Osanda, Dusmania) cu miliarde de fete care este omenirea cu tot ce reprezinta ea si trebuie sa facem din existenta noastra fereastra prin care sa patrunda BUNA VESTIRE a zamislirii in pantecul crezului nostru a amprentei mesianice pe care trebuie sa o lasam prezenta ca identitate temporala pentru a salva vesnicia speciei si eternitatea fiintei. In toiul iernii fizice si spirituale, speranta CHRISTICA imi da sansa sa urez "LA MULTI ANI".
31 Decembrie 2011:
"Se trage linie. Deasupra ei stau s-o inconvoaie munti de ura si dusmanie, pe versantii lor, siroaiele de lacrimi ale neputintei solidarizarii au configurat haurile neincrederii adancite in intuneric, iar pajistile lor gazduiesc florile de gheata ale saraciei comasate de viclenia politicului intr-o arhitectura de partie unde sa schieze "opulenta" natiei pe schiurile infatuarii. Linia o sustin inca pilonii credintei si ai iubirii infipti in speranta instabila a noului an. E dificil sa faci din brate ghirlande veridice ale imbratisarii intr-o lume ai carei ambasadori sunt dronele si trebuie sa avem suportul moral si sufletesc ca sa ne inaltam deasupra vremelniciei, sa configuram edificii sau chiar ctitorii intr-o realitate a nisipurilor miscatoare, dar sta in puterea si tine de vointa noastra sa consolidam speranta, de aceea merita sa urez, pe langa sanatate si un "LA MULTI ANI!". "
Ajunul Pastelui 2012:
"IISUS s-a rastignit pentru noi cei care nu avem forta interioara sa ne rastignim pentru noi insine daramite pentru ceilalti, nici atat pentru IISUS. Sa fim binevoitori cu noi insine si unul cu altul ca prin intermediul solidaritatii noastre sa facem posibila smulgerea piroaielor ce-L tintuiesc."
Noaptea de Inviere 2012:
"Suntem cartite ce-si sapa propriile galerii in pamantul fagaduintei; intunecata noapte ca un cimitir heraldic de stele; captive iubiri in gheturile sufletului intunecat al fiintarii; intunericul virgin din plasmuirea credintei; seminte din ogorul timpului; zborul angelic in noaptea pustiiri; cautatori existentiali prin tulburatoarele ape ale constiintei. LUMINA e ultim tarm al naufragiatilor din noi. <VENITI SA LUATI LUMINA>."
Prima zi de Paste 2012:
"Primavara/ inflorind speranta ar putea fi omul nu cameleon ce pandeste cu raceala indiferentei, in valurile limpezimii, oportunitatea. Toamna/ ce parguie dorinta de-a fi, ar fi el atunci cand in truditor pe holda existentei lui s-ar converti, cultivand doar semintele unicitatii. Ce candid ar fi de nu ar fi interminabila iarna rece asternuta peste verdele sau existential. Credinta sfanta in CHRISTOS mai inmoaie gerurile. CHRISTOS A INVIAT!"
Izvorul Tamaduirii 2012:
"Primavara/, vremea cand nazuintele incoltesc realizari perene definitorii ca scop si cauza in lupta cu relativitatea, guvernatoarea firii, atunci cand firea asimileaza uzul ratiunii ca valoare initiatica in templul timpului, pasind pe campul resurectiei fiintarii conform principiului concentric, avansand prin transeele sintezei dintre actiune si contemplatie pana in avanposturile sacrului ce-i punct de varf al asimptotei revolute unde nu te mai ating murdariile lumesti daca, ctitorind in tine descatusarea de lumesc, in cuvant, fapta, traire se aud deschizandu-se porti cu scartait solitar eliberand in universul ratacirilor zbuciumul lumesc pentru a face loc iubirii de ceea ce te inconjoara, iubire zamislita din cuget cu credinta nu dintr-un exercitiu formalist al simularii divortului dintre relativ si absolut. Dupa acest demers intervine setea de esential ce ne-o ostoim din izvorul tamaduirii al prieteniei reale."
Inaltare 2012:
"Avem drumuri inspre orizonturi. Voi lasa bagajul material, luand doar pe cel sentimental fiindca sentimentul ce-l nutresc fata de adevaratii oameni ma hraneste, racoreste, incalzeste, a devenit chintesenta fiintarii mele, pavaza si scut peregrinarilor prin padurea vesniciei in desisul careia m-as adaposti de potopurile prezentului si uratenia vremurilor. In subsidiarul fiecarei clipe va dainui imaginea poienitei inaltarii, in fiecare rasarit de zi si la amurgul ei imi voi intoarce gandurile catre MECCA fiintarii noastre, sufletul, cunoscatorul poienitei, lasandu-mi sentimentele sa rosteasca psalmii credintei lor intro ruga care transcede mizeria sufleteasca ce defineste contemporaneitatea unui prezent al trairilor obscure si promiscuitatea sufleteasca a unei lumi saracita de candoare si imbogatita prin procedeul pragmatismului cu badarania pecuniarului. IISUS S-A INALTAT. EL e CALEA."
29 MAI 2012:
"Din nimicul trairilor noastre rasare prin crusta prezentului un sentiment absolut, oda unei realitati ce poarta numele IUBIRE. Din el irumpe floral fericirea caci este amfora din care, ca si zeii, bem ambrozie si nectar. Pe drumul pribegiei prin pustiul de simtire al omenirii, este izvorul ce ne umezeste buzele pe care sta domesticul cantec de simtire pentru cei si ce ne inconjoara. Susura speranta peste inertia sufletului impietrit de ochii GORGONEI care s-a infiintat din pantecul pragmatic al lumescului. Este luntrea lui CARON care nu ne duce ci ne readuce dinspre tarmul umbrelor spre viata, fiindca pajistea sufletului a fost populata cu narcisele ce s-au infatisat ca ambasadorii prezentei sale si din ai caror clopotei rasuna fericirea pe care fiinta o culege, ca o harnica albina, pentru stupul identitatii sale ce nezuieste sa-i dea regina ce-ar scrie istoria fericita a datului sau, renascuta chiar din cenusa."

La multi ani dragul meu!

Alaltaieri dragul meu cel mic a implinit 6 ani, iar bucuria lui a fost mare pentru ca de mult numara zilele ramase pana la ziua lui. Bunica i-a facut de dimineata un tort de mere cu frisca, iar seara a stins lumanarica alaturi de "surioara" lui care i-a daruit un ceas adevarat si de care nu se mai desparte. Acum trebuie doar sa mai invatam cum se citeste cat este ora :).

Ma uitam la el cum doarme si vedeam acelasi chip care mi s-a intiparit in minte exact acum 6 ani cand l-am vazut prima data in camera de nou-nascuti infasat intr-un scutec alb:  o fata senina, frumoasa, cu dungile ochilor desenate fin si cea mai minunata gurita.

La un an a facut primii pasi si, desi stia de mult sa mearga singur, a pastrat surpriza pentru ziua lui. La doi ani ne dadea lectii de actorie si invata cum sa ma pupe astfel incat eu sa ma topesc instantaneu. La trei ani facea treaba in gradina cu bunica si a inceput sa mearga la gradinita.
La patru ani s-a indragostit prima data de o fetita de la gradi, iar la cinci ani este deja maestru al bacatriei si are trei retete proprii: doua de desert si una de salata.

Sa vedem ce realizari va avea de acum inainte, insa ce ii doresc eu e sa creasca cu dragoste pentru bunul Dumnezeu care l-a pazit pana acum asa cum e mai bine si de aici toate bune.