Implicarea in lucruri

In tot cei voi face, voi spune "nu e bine" pana cand nu voi mai putea sa spun ca nu e bine. Cu dovezi!

Life is beautiful!

Life is beautiful! Asta ar trebui sa imi amintesc in fiecare sencunda pe care o dedic plangerii de mila. Da, imi plang de mila, sunt slaba de inger, vai saraca de mine, prin ce trebuie sa trec! Nu-mi place job-ul, ma supara copilul, ma supara vecina, s-a stricat masina! Ma lamentez in loc sa lupt, sa iubesc si sa ma bucur de viata. De ce trebuie sa fac lucruri ce nu trezesc nici un fel de pasiune in mine si sa ma oftic in loc sa caut lucrurile ce-mi plac, sa schimb un pic directia, sa-mi fac timp pentru pasiune daca asta doresc? Sa lupt in loc sa ma plang. Sa scot din situatia urata partea buna care imi da forta sa ma indrept catre situatia frumoasa. Trebuie sa existe... intotdeauna e ceva acolo bun! Si nu se poate sa nu fie un prieten prin preajma!

Cat de frumoasa e tineretea! Mai ales dimineata! Mai ales in locuri frumoase! Mai ales alaturi de prieteni! Mai ales cand faci ce-ti place!
https://www.youtube.com/watch?v=RgKAFK5djSk

True!

Week-end-ul acesta a fost prima mea tentativa de pictura pe matase fara sa stiu ceva despre acest lucru. Am lucrat pe o rochie de matase mai veche si rezultatul a fost oarecum saftisfacator, dar nu am fost foarte multumita de faptul ca, spre final obosisem si m-am grabit stricand un pic peisajul.
Apoi am gasit textul acesta:
http://www.bloguluotrava.ro/tot-ceea-ce-presupune-emotie-te-vulnerabilizeaza-teribil/
TRUE!

Hold me tight!

Simtindu-ma dusa de val mi-am dorit sa ajung la Dumitru si sa sorb cu sete din aerul ce-l incojoara, caci acesta imi mai lumineaza mintea, ma ajuta sa inteleg care e firul acela ingust numit calea cea dreapta. Ma ajuta sa inteleg cat de usor e sa fim pacaliti de uratu' si sa credem ca suntem pe drumul cel bun.
Ceva magnific se intampla in zilele acestea: felul in care se aseaza lucrurile! Ma simt parte dintr-o lucratura atat de delicata si atat de precisa, incat eu, daca as incerca sa ma opun, probabil ca as strica destul de mult. Ma simt onorata si privilegiata, iar in consecinta trebuie sa ma comport pe masura: curat, simplu, frumos, cu dragoste, ba mai mult: cu iubire! Huh, ce misiune grea, dar am ajutoare inaripate!
Dumitru: "Ceea ce ni se cere e smemerenia, smerenia desavarsita! A fi ortodox nu inseamna a te duce la biserica unde iti faci trei cruci, pupi o icoana si pleci cu constiinta impacata ca ti-ai facut datoria! A fi ortodox inseamna o lupta continua, curaj, intelepciune si putere de la Dumnezeu! Tot ce avem bun e de la Dumnezeu pentru care noi nu meritam sa fim laudati. Vanitatea e o arma lui Lucifer care e foarte inteligent si cu multa experienta. Sa participam la sfintele liturghii pentru ca ele scrise de titani cum ar fi Vasile cel Mare!"

40

As vrea sa apara cineva care sa-mi spuna si sa-l cred ca e posibil sa traiesc un nou inceput, unul frumos desigur, ca pot sa incep ceva spectaculos dupa 40, dar nu... nu apare nimeni si daca aud aceste lucruri nu le cred.
Senzatia mea e ca la 40 de ani viata omului poate lua sfarsit si nu mai poate crea nimic maret daca nu a pus macar temelia acelui lucru pana atunci.
Acesta e un prag pentru multi dintre noi, un prag unde speranta oboseste sau aproape dispare daca nu exista mai nimic pe care sa te sprijini.
Se pare ca rolul nostru in lume e sa invatam iubirea neconditionata si sa fim puternici, curajosi, bravi in faptele noastre bune.
Ma intrebam cum poti sa inveti iubirea neconditionata si cum apoi sa ii ajuti pe altii s-o invete? Cred ca raspunsul la intrebare e: prin experiente si apoi ii ajuti pe ceilalti prin exemplul propriu.
Si cum s-o pastrezi?