Am primit astazi vestea de la scoala copilutului ca ne pregatim pentru sarbatoarea recoltei si mi-am amintit de o intamplare funny de anul trecut.
In pragul sarbatorii, neavand nimic pregatit, m-am dat peste cap sa cumpar costum national, sa fac placinte si limonada, sa pregatesc fructele toamnei si sa le pun in cosuletul pe care din vara il pregatisem vopsindu-l frumos cu lac. Toate bune pana la cosulet pentru ca, desi stiam ca trebuie sa fie in casa sau pe balcon, cosuletul nu era de gasit. Am sunat de urgenta la ambele bunici, le-am pus sa caute peste tot pentru ca nu avea unde sa fie decat la ele. Am sunat si la "surioara" lui David stiind ca mai cara lucruri dupa el, dar nimeni nu gasea cosuletul. Ne-am dat batuti si am cumparat altul, dar nu la fel de frumos.
La cateva zile dupa sarbatoare, cu copilul pe langa mine in bucatarie, pregateam ceva de mancare si deschid usa de la dulap sa iau niste condimente. Iau cosuletul in mana, ma uit in spatele lui dupa condimente, le iau si pun cosuletul la loc. Cand sa inchid usa la loc, copilul striga plin de bucurie: "maaaami, cosuletul meu!". Ma uitam la el si nu-mi venea sa cred! Cautandu-l m-am uitat la el de atatea ori, a fost mereu acolo, dar nu am realizat niciodata ca il vad.
M-am intristat gandindu-ma ca acesta nu e semn bun, ci semn de batranete si de oboseala, iar jumatatea mea a replicat: "uite, vezi ce inseamna mintea proaspata?".
No comments:
Post a Comment