Haina grea a batranetii

Simt cum încet - încet se așterne haina grea a bătrâneții. Se așterne pe umerii mei ca foile unei cepe, în fiecare an adăugând o alta foiță și, când încep să conștientizez ce se întâmplă, haina deja e grea ca o mantie de lână udă. Parca nu e mult de când puteam să mă mișc oricât și în orice fel, iar acum descopăr că mă mișc mai greu și nu-mi ies "schemele" asa ca altă dată.
Dar e și ceva bun în toate astea: am învățat mai multe și încep să mă trezesc (oare?) profund mișcată de evenimentele purtătoare de destin.

Iubirea

Cred cu tărie că, din multitudinea de sentimente, nimic, dar nimic nu se compară cu iubirea. Iubirea dă viață, iubirea face minuni, iubirea vindecă, ibirea mântuiește, iubirea transcende timpul și spațiul, iubirea e mai sus decât toate sentimentele...
  

Zapada

Ieri am iesit cu David sa dam zapada de pe masina si sa ne bucuram de alb. Din pacate, David se simte un pic neglijat si face tot ce poate sa atraga atentia sicanandu-ma. Il iubesc, dar in momentele cand ma supara nu ma pot abtine, asadar ne-am certat in timp ce dam zapada.
Dincolo de gardul care duce catre scoala a aparut o fetita foarte frumoasa, mica si cu ochi albastri. Se uita la noi, dar am ignorant-o. Apoi ea m-a strigat "doamna"! Nu am putut sa-I raspund! Nu puteam sa-I raspund unui ingeras in starea de suparare. I-am zis lui David ca-l striga pe el si sa se duca sa vada ce vrea sa ne spuna. David nu a vrut, asadar, mai mult de rusine fata de fetita m-am dus eu la gard sa vad ce vrea sa spuna: "zapada e frumoasa, nu va mai certati!" a spus ea!