Ploaie

Pe 22 Mai eram trista rau. Am condus plangand tot drumul.
La radio se auzea"In for the kill"...
http://www.youtube.com/watch?v=tXtATeQ7GKg
Era ora 10.17 si intram in parcare.  Am ajuns in birou si o voce dulce canta dintr-un calculator: cand te-am cunoscut Cristina aveai parul frumos rau ...
http://www.youtube.com/watch?v=9Ex0MQt86Zo
Apoi a sosit VF cu o veste buna :"s-a rupt apa". Un coleg astepta marea intalnire cu fiul sau.
M-am bucurat mult pentru el, dar imi era si dor de iubita mea si o tristete calda ma invaluia.
Am ajuns acasa tarziu si am gandit ca e bine sa nu mai port doliu de haine. Ea e in sufletul meu si acolo va ramane pe veci. Cand voi muri voi fugi in mare graba sa o caut printre stele.
M-am schimbat in blugi si o bluza alba si am plecat la ziua de nastere a verisoarei CI. Seara a fost placuta, pot sa spun chiar frumoasa pentru ca ploaia si-a facut loc in programul special venind cu tunete si fulgere si obligandu-ne pe cei aflati la mese pe terasa sa ne inghesuim sub o prelata. Asa am fost mai aproape unii de altii si ne-am bucurat ca niste copii de ploaia de vara.

 

Flori de cires

Toamna trecuta a sosit la mine cu bucuria ca tu inger drag te vei altura familiei noastre. Si ne-am bucurat asa printre frunzele batute de vant in bogatia toamnei si ne-am tot bucurat si printre fulgii de zapada, sub pomul de Craciun. Asteptam sa vina primavara ca sa culegem tamaioare din livada si apoi sa vina Pastele. A venit primavara si am cules tamaioarele amandoua, dar Pastele nu l-am mai prins impreuna.
Cea mai asteptata a fost vara cu iunie al ei plin de cirese pentru ca ti-am spus ingerasule: "tu vei sosi odata cu ciresele, ciresica mea". O sa vina iunie, vor veni si ciresele, tu insa nu vei mai veni, iar eu am ramas cu o floare in suflet care nu se va ofili niciodata. O floare de cires caci noi nu am apucat sa devenim cirese. Spun noi pentru ca am lipit sufletul tau de al meu si as fi vrut sa devenim cirese impreuna: tu frumoasa si eu coapta. Frumoasa sigur esti si cu siguranta si eu m-am copt un pic. Lipseste doar dulceata fructului caci am ramas fara gust. Amandoua! Te aud insa indemnandu-ma deseori: mami devino floare de cires si tu!

Au trecut 6 saptamani de la Miercurea purtatoare de cruce. Lacrimile imi sunt de mare folos.
"S-a rupt apa", un alt suflet vine pe pamant. Am emotii si ma bucur pentru copilul care soseste.
Unii pleaca, altii vin.

What I've learned today

Mi-am propus sa imi notez cateva din lectiile invatate in zilele acestea pentru a le reciti apoi pana imi intra bine in cap:

- Voia lui Dumnezeu nu e intotdeauna si dorinta Lui. Desi El doreste sa fim intr-un fel sau sa facem anumite lucruri, ne da libertatea de a alege si ne ajuta in dorintele noastre. In toate e voia Lui, caci daca nu vrea Domnul, nici un fir de nisip nu se misca, insa asa cum un parinte iubitor ii da libertate copilului sau din dragoste, la fel si El, ca un tata bun ce este, ne da libertatea de a alege. Trebuie sa intelegem ca noi suntem atat de mici in univers si ca voia noastra trebuie supusa vointei Lui pt ca El a facut totul, inclusiv pe noi si El stie mersul lucrurilor. Si mai trebuie sa intelegem in acelasi timp ca El ne iubeste atat de mult cat mintea noastra nu poate sa priceapa. Frumos s-a spus ca dragostea lui Dumnezeu pentru oameni e atat de mare incat dragostea celui mai mare dintre sfinti pentru Dumnezeu nu o poate egala. Daca ne gandim la El si Il simtim ca pe un Tata iubitor, atunci vom intelege mai mult.
(11 Mai 2013)

- Nu judeca pe nimeni niciodata (aparentele inseala! si inca cum!!!). Nu o face pt ca nu stii ce a facut un om, ce a trait el si ce stie. Nu stii ce idealuri are si ce cai a ales sa si le implineasca. 
(12 Mai 2013)

Respecta si pretuieste painea pe care o ai pentru ca este trupul Domnului.

Nu-ti fie teama sa zbori! De oriunde si oriunde. Cand simti ca locul tau nu mai e intr-un anume loc, intinde-ti aripile si zboara. Zboara intr-un loc unde aripile iti cresc.

Ai incredere! Atat.

 (17 Iunie 2013)

We never listen enough

Stiu o poveste frumoasa si cred ca e binecuvantat cel care o traieste. Este vorba de a-ti gasi vocatia si de a gasi un mod prin care sa te exprimi tu ca fiinta. Un mod de a da din tine tot ce e mai bun si mai frumos. O prietena de-a mea care a lucrat ca orice om obisnuit la o firma obisnuita. Fiind in concediu de maternitate a inceput a face ceea ce simtea ea in adancul sufletului ca-i place foarte mult sa faca: si anume sa aranjeze flori. Imi spunea ca iubeste atat de mult florile si ii place asa de mult sa faca aranjamente incat, atunci cand inchidea ochii vedea numai flori. A inceput in joaca si cei din jur au incurajat-o sa continue pentru ca-i iese tare bine. A continuat sa se joace in acest fel si asa, a ajuns sa faca arta. Spunea "Eu sunt un om timid si ma simteam frustrata ca nu pot sa ma exprim. Aveam atata frumusete de daruit si nu stiam cum. Aranjand florile am reusit sa ma exprim."

Zilele trecute cautam cu disprare un mod de a ma bucura. Simteam o nevoie iesita din comun de a reusi ceva, de a rade sau  macar de a primi o imbratisare. M-am apucat de treaba prin casa si am reusit, intr-adevar, sa sparg cateva pahare (cica e un lucru bun pentru ca cioburile aduc noroc :) ! ). M-am gandit sa merg la o comedie la cinema, dar am anulat pentru ca ultima data cand am incercat sa fac asta suparata fiind, am reusit sa plang in hohote cand toti radeau. Iar imbratisarea nu o puteam primi decat de la cineva de care sunt apropiata si in care am incredere. Si cum in jurul meu erau doar colegi ocupati pana peste cap cu munca lor, am renuntat la idee.

Dar, ca de obicei, Dumnezeu are grija de mine. Cand mi-e sete nu imi pune un pahar cu apa pe masa pentru ca nu l-as vedea sau l-as sparge, ci mi-l pune in mana si imi toarna pe gat.
Asadar, conducand (pentru ca nu reusesc sa mai cobor din masina in ultima vreme - e locul meu de singuratate departe de lume) am sunat la un radio pt un concurs si am castigat o invitatie de 2 persoane la o cina neobisnuita. Ideea cinei este sa mananci pe intuneric sau mai bine zis pe orbeste pt ca nu vezi nimic in jurul tau. Te bazezi doar pe celelalte simturi si atat. Astfel, simtul gustului e mai bine pus in valoare. Imi povestea un prieten ca a trait aceasta experienta si i s-a parut amuzanta, mai ales ca partenera sa a facut si cateva glumite :) profitand de mediul respectiv. Cadoul meu este un mesaj neasteptat si care m-a bucurat foarte mult: ca trebuie sa-mi deschid urechile mai bine. Inteleg prin aceasta sa fiu mai atenta la nevoile semenilor mei, dar si sa ascult mai cu atentie. Sa ascult mai mult si sa vorbesc mai putin.  

Cat despre vocatie, as vrea "sa cant", dar nu stiu sau poate stiu, dar nu mi-am gasit melodia.
Daca Freddy e doar "a singer with a melody" eu ma simt "a singer without melody" pentru ca vreau sa ma exprim si vreau sa dau din mine tot ce e mai frumos, insa nu gasesc un mod de a o face. 

Oricum ar fi, versurile de mai jos merg la suflet:

Freddie Mercury - In my defense

In my defense what is there to say
All the mistakes we made must be faced today
It's not easy now knowing where to start
While the world we love tears itself apart

I'm just a singer with a song
How can I try to right the wrong
For just a singer with a melody
I'm caught in between, with a fading dream

In my defense what is there to say
We destroy the love, it's our way
We never listen enough, never face the truth
Then like a passing song, love is here and then it's gone
I'm just a singer with a song
How can I try to right the wrong
For just a singer with a melody
I'm caught in between, with a fading dream

I'm just a singer with a song
How can I try to right the wrong
I'm just a singer with a melody
I'm caught in between, with a fading dream
Caught in between, with a fading dream
Caught in between, with a fading dream

Oh what on earth, oh what on earth
How do I try, do we live or die
Oh help me God, please help me

Miercurea Mare. Slujitor al celorlalti.

Incerc sa fac un rezumat al celor auzite astazi la Trinitas in discutia cu Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Coman  pentru a-mi aminti aceste cuvinte pe viitor.

Slujitor al celorlalti. Domnul nostru Iisus Hristos acesta este: slujitor al celorlalti, chipul umilit, spaland picioarele ucenicilor. Insa educatia pe care o primim si o promovam astazi este contrara acestei invataturi, poti sa-i spui ca este antihristica: vrem ca ceilalti sa ne spele noua picioarele; altii sa ne slujeasca pe noi; vrem sa avem toata stiinta acestei lumi; suntem competitivi.

Omul, in fata lui Dumnezeu, trebuie sa se desfiinteze pe el insusi. Nu trebuie sa ne bazam pe puterile noastre ci pe ale lui Dumnezeu. Acceptand umilita si renuntarea de sine, suntem pe treapta cea mai de sus in fata lui Dumnezeu, insa pe treapta cea mai de jos in fata oamenilor. Asadar, imbratisam tertipuri si facem compromisuri cand in calea noastra vine o imprejurare grea. Evitam crucea.

Din Cartea lui Iov, cap 38:

"
3.	Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voi întreba şi tu Îmi vei da lămuriri!
4.	Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă ştii să spui.
5.	Ştii tu cine a hotărât măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanţul de măsurat?
6.	În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului,
7.	Atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă şi toţi îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau?
8.	Cine a închis marea cu porţi, când ea ieşea năvalnică, din sânul firii,
9.	Şi când i-am dat ca veşmânt negura şi norii drept scutece,
10.	Apoi i-am hotărnicit hotarul Meu şi i-am pus porţi şi zăvoare
11.	Şi am zis: Până aici vei veni şi mai departe nu te vei întinde, aici se va sfărâma trufia valurilor tale?
12.	Ai poruncit tu dimineţii, vreodată în viaţa ta, şi i-ai arătat aurorei care este locul ei,
13.	Ca să apuce pământul de colţuri şi să scuture pe nelegiuiţi de pe pământ?
14.	În revărsatul zorilor, pământul se face roşu ca roşiile peceţi şi ia culori ca de veşmânt.
15.	Cei răi rămân fără noaptea (prielnică lor) şi braţul ridicat este frânt.
16.	Ai fost tu până la izvoarele mării sau te-ai plimbat pe fundul prăpastiei?
17.	Ţi s-au arătat oare porţile morţii şi porţile umbrei le-ai văzut?
18.	Ai cugetat oare la întinderea pământului? Spune, ştii toate acestea? " Privind chipul Mantuitorului, cum e posibil sa credem ca noi putem da solutii acestei lumi? Solutiile sunt in mana lui Dumnezeu. Tu trebuie, ca faptura, sa le primesti, smerindu-te pana la moartea pe cruce. Singura salvatoare e crucea! Cine nu accepta crucea va merge catre finalul tragic. Nadejdea reala, nu cea prefacuta, nadejdea este semnul raportarii minimale la Dumnezeu. Deznadejdea e incredintarea in puterile lumesti. Spectacolul lumii de bucurii si de voiosie e interupt uneori de moarte si ne amintim ca toti, pana la urma, vom ajunge sa ne intalnim cu ea. Ne ascundem de cele mai multe ori spatele nestiintei si nu ne straduim sa intelegem nici macar sensul unor lucruri marunte, dar sensul ultim al vietii? Fiecare existenta e unica si suntem chemati la un dialog personal cu Dumnezeu. Ne simtim coplesiti din acest motiv si incercam sa ne ascundem in spatele neputintei, insa conditia umana presupune accesul la resursele lui Dumnezeu. Sensul ultim al vietii inseamna sa ne asumam o stare de cainta, de pocainta, o conditie dependenta de Bunul Dumnezeu, de umilinta si smerenie si vom vedea in acest fel ce departe suntem de ceea ce ar trebui sa fim.

so ya thought ya may like you go to the show
to feel the worm thrill of confusion that space cadet glow