Aseara am participat pentru prima data in viata mea la un workshop de constelatie a intentiei. Celestina isi propusese sa ma lase sa-mi exprim intentia care era "Doresc sa clarific situatia autoritatii materne exagerate", insa planurile s-au schimbat la mijlocul workshopului pentru ca prima fata care a lucrat m-a ales pe mine in rolul de "o mama". Ea isi "Voia sa fie o mama mai buna pentru copiii ei". Partea ei a fost un pic ravasitoare si dureroasa si cu siguranta ma reprezenta in mare masura.
Azi noapte am avut acest vis: Eu eram in curtea casei parintesti si cineva (o prietena) a zis ceva de genul ca probabil e sfarsitul lumii pentru ca uite, noi nu mai suntem pe pamant si Pamantul se vede in spatiu. Eram deci in alta parte, in alta lume sau pe alta planeta, de unde puteam vedea clar Terra foarte mare. Imi era frica pentru ca nu mai sunt pe Pamant, acolo unde ma simteam in siguranta pentru ca stiam regulile de viata si pentru ca nu stiam cat va dura lumea in care sunt acum. Ma uitam catre Pamant si imi ziceam ca nici acolo nu mai e ce-a fost pentru ca uite, luhmea e divizata. Continentele brusc nu se mai vedeau asa cum stiam ca sunt, ci numai bucati mici ca niste insulite imprastiate pe tot pamantul. Apoi mi s-a facut foarte tare dor de copilul meu mic (Alex) care era in grija altcuiva (bunica Florica) si imi doream sa plec imediat la el sa il aduc acasa langa mine, dar ceva ma tinea, cred ca George pe care il asteptam sa vina de la serviciu. David /Stef erau cam aceeasi persoana si erau prin preajma pe undeva. Apoi m-am gandit ca pot sa plec singura sa imi aduc copilul mic acasa pentru ca mi-e tare dor de el.
Locul in care eram parca era stiut totusi, parca am mai fost acolo si am mai vazut si alta data Pamnatul din spatiu.
Apoi m-am trezit pentru ca afara plua foarte tare si m-am mutat in dormitor langa Alex. Seara ma culcasem langa David in sufragerie si de aici se auzea foarte tare ploaia.
Colega de la constelatii- Violeta: era obosita si suparata si isi rasfrangea furia pe copiii ei. Le transmitea ca vrea sa fie lasata sa se odihneasca si nu le placea la ei felul in care ii vorbeau (de sus si fara respect).
Avea nevoie de ajutor sa se duca catre ei, unde a ajuns, dar fortat, neautetntic.
Supararea era pe sotul ei care o pacalise si o parasise. Isi luase un catel pe care il iubea.
Concluzia: si eu m-am simtit tradata si mi-am indreptat furia catre copii. Si mama mea era obosita si suparata isi indrepta furia catre noi.
Visul cred ca este: lumea din afara Pamantului trebuie sa fie cea din care am plecat inainte de venirea mea aici, poate cea a Sinelui. Pamantul dupa care regret si care e divizat e probabil Eu-l terestru. Mi-e dor de partea din mine care sunt eu copilul mic si care nu e in grija mea, ci a altuia si trebuie sa il aduc acasa la mine, in grija mea.
Colega 2 de la constelatii - Elena - a lucrat pe : "Vreau sa descopar cine sunt eu cu adevarat" . Facea greu legatura dintre Eu si sunt, iar "sa" avea o problema daca sa se nasca sau sa nasca. Sunt a inceput razand de frica ei si a terminat intr-o stare proasta. Vreau a fost plin de viata la inceput, apoi s-a linistit. "Descopar" a fost foarte bine si relaxat la inceput, dar la final trist. "Adevarat: a fost destul de tacut si trist la final.
Azi noapte am avut acest vis: Eu eram in curtea casei parintesti si cineva (o prietena) a zis ceva de genul ca probabil e sfarsitul lumii pentru ca uite, noi nu mai suntem pe pamant si Pamantul se vede in spatiu. Eram deci in alta parte, in alta lume sau pe alta planeta, de unde puteam vedea clar Terra foarte mare. Imi era frica pentru ca nu mai sunt pe Pamant, acolo unde ma simteam in siguranta pentru ca stiam regulile de viata si pentru ca nu stiam cat va dura lumea in care sunt acum. Ma uitam catre Pamant si imi ziceam ca nici acolo nu mai e ce-a fost pentru ca uite, luhmea e divizata. Continentele brusc nu se mai vedeau asa cum stiam ca sunt, ci numai bucati mici ca niste insulite imprastiate pe tot pamantul. Apoi mi s-a facut foarte tare dor de copilul meu mic (Alex) care era in grija altcuiva (bunica Florica) si imi doream sa plec imediat la el sa il aduc acasa langa mine, dar ceva ma tinea, cred ca George pe care il asteptam sa vina de la serviciu. David /Stef erau cam aceeasi persoana si erau prin preajma pe undeva. Apoi m-am gandit ca pot sa plec singura sa imi aduc copilul mic acasa pentru ca mi-e tare dor de el.
Locul in care eram parca era stiut totusi, parca am mai fost acolo si am mai vazut si alta data Pamnatul din spatiu.
Apoi m-am trezit pentru ca afara plua foarte tare si m-am mutat in dormitor langa Alex. Seara ma culcasem langa David in sufragerie si de aici se auzea foarte tare ploaia.
Colega de la constelatii- Violeta: era obosita si suparata si isi rasfrangea furia pe copiii ei. Le transmitea ca vrea sa fie lasata sa se odihneasca si nu le placea la ei felul in care ii vorbeau (de sus si fara respect).
Avea nevoie de ajutor sa se duca catre ei, unde a ajuns, dar fortat, neautetntic.
Supararea era pe sotul ei care o pacalise si o parasise. Isi luase un catel pe care il iubea.
Concluzia: si eu m-am simtit tradata si mi-am indreptat furia catre copii. Si mama mea era obosita si suparata isi indrepta furia catre noi.
Visul cred ca este: lumea din afara Pamantului trebuie sa fie cea din care am plecat inainte de venirea mea aici, poate cea a Sinelui. Pamantul dupa care regret si care e divizat e probabil Eu-l terestru. Mi-e dor de partea din mine care sunt eu copilul mic si care nu e in grija mea, ci a altuia si trebuie sa il aduc acasa la mine, in grija mea.
Colega 2 de la constelatii - Elena - a lucrat pe : "Vreau sa descopar cine sunt eu cu adevarat" . Facea greu legatura dintre Eu si sunt, iar "sa" avea o problema daca sa se nasca sau sa nasca. Sunt a inceput razand de frica ei si a terminat intr-o stare proasta. Vreau a fost plin de viata la inceput, apoi s-a linistit. "Descopar" a fost foarte bine si relaxat la inceput, dar la final trist. "Adevarat: a fost destul de tacut si trist la final.
