Mi-as dori ca televiziunile sa transmita mai mult din
frumusetea acestui popor pentru ca noi suntem
unici in sensul cel bun si frumos. Da, chiar suntem asa! Nu spun ca nu exista
si lucruri rele, ca nu exista oameni rai si minciuna, da, exista si ele, dar
cand ascult stirile as prefera sa existe o balanta in toate sa mai aud si de bine,
sa nu-mi mai stric ziua cu toate crimele nenorocite, cu toti infractorii si cu toate
minciunile. As vrea sa aud si ceva incurajator, sa mi se spuna mai mult despre reusitele
unor oameni, de faptele bune, de faptele caritabile, de locurile minunate in
care pot sa ma duc, de lucrurile frumoase de care as putea sa ma bucur. Daca se
organizeaza un eveniment frumos la care participa mii de romani ce vad in prim plan la
TV? Nu frumusetea evenimentului, ci un grup mic de persoane care s-a desprins dintre cei multi si care
se incaiera pentru ceva gratuit pentru ca s-a dus unul intre ei si i-a
intaratat. Asta vad in prim plan pe ecran, iar nu restul multimii care se daruieste!
Eu, daca as conduce departamentul de stiri al unei
televiziuni, as pune ca regula sa nu existe stire fara sa se prezinte ceva
bun, ceva de care sa fim mandri ca romani. Sunt sigura ca sunt atatea lucruri frumoase
despre care nu se spune nimic.
Mi-as mai dori ca noi sa fim uniti in orice imprejurare, noi
ca grup, noi ca prieteni, noi ca si colegi, noi ca locatari, noi ca si
comunitate, noi ca tara etc. si sa nu mai acceptam toate mizeriile care ni se
baga pe gat de catre mass media sau de catre cei care au un interes exploatandu-ne
individual sau in masa. Asa ne-am pastra drepturile sau am obtine chiar si mai
multe, altfel e foarte usor sa ni se ia tot, chiar si ce era al nostru dinainte.
Mi-as dori ca fiecare dintre noi sa fie mai intelept si noi
toti sa nu ne mai gandim atat de mult la capra vecinului decat poate ca o sa
moara de foame si noi putem sa-i dam din plusul nostru ca sa o salvam, in rest sa nu ne mai miram de
paiul din ochiul altuia pana nu vedem barna din ochiul nostru.
Cand se termina un an obisnuiesc sa ma gandesc la ce am
realizat, dar si la ce am ratat in anul respectiv. Pana acum balanta era
nemultumitoare. Acum ma gandesc din nou ca a trecut un an sau poate mai
multi, aglomerati si agitati, nu mai stiu, dar balanta se inclina intr-o
singura parte si acolo e multa fericire si recunostinta. Sunt fericita si
recunoascatoare lui Dumnezeu pentru ca sunt in viata, pentru ca am o familie
care e langa mine si e sanatoasa, pentru ca avem atat de multe lucruri frumoase
si pentru ca avem tot ce ne trebuie. Sunt
recunoscatoare si ii multumesc lui Dumnezeu pentru toate acestea, pentru cele bune si pentru cele rele si pentru ca
mi-a daruit chiar mai mult decat am cerut si mai mult decat puteam eu sa-mi
imaginez vreodata. Asa e Domnul nostru, e un domn, cand daruieste nu da cu
picatura, da regeste!
Ce poti sa vrei mai mult cand un inger iti umple in noaptea
de Craciun casa cu fulgi de zapada croiti din hartie aproape o zi intreaga cu mana lui, cand pleci intro
calatorie si descoperi ca natura are sa-ti arate ce mintea ta nu-si putea imagina
dinainte asteptandu-te gatita asa cum numai mana lui Dumnezeu stie sa o faca, cand
acasa te asteapta parintii pregatiti cu de toate ca atunci cand erai copil si cand
esti cu piciorul in groapa sau in cadere libera si o mana divina vine sa te prinda, sa
te ridice si sa te puna mai bine si mai sus decat acolo unde erai inainte daruindu-ti in
plus o noua viata?
Mi-am dorit sa existe Mos Craciun cu adevarat si am
descoperit ca exista spiritul Craciunului si ca noi intotdeauna primim atat de
mult! Trebuie doar sa ne deschidem ochii si sufletul si vom putea vedea
cat de mult am primit dinainte chiar sa ne dorim. Cum de am putut sa ma
indoiesc ca nu exista spiritul Craciunului?
