Doamne miluieste

Ca sa nu uit pentru ca mi-a placut! Ieri puiul mic canta prin casa: "Doamne miluieste Pamantul acesta, oamenii si celelalte animale care traiesc pe el. Doamne miluieste-ma pe mine, pe mami si pe tati. :) ". Cum altfel? E postul Pastelui!
Astazi de dimineata canta in masina despre toporasi. Cum altfel? E primavara!

Criza

Paradoxal, criza de acum este de fapt o criza a comunicarii si nu economica. Desi capacitatile de comunicare de acum sunt IMENSE, se inchid caile de la suflet la suflet.
Ca sa fiu optimista, poate ca aceasta va conduce la o asa insingurare incat omul se va gasi pe el insusi in interiorul lui, isi va cunoaste bine sensul vietii si va recladi caile de la inima la inima.

D.C. Dulcan: :Sursa nefericirii se află în pierderea sensului vieţii."

o imagine

Am in minte o imagine alb negru dar care pare ca se misca: tineri - femei si barbati cantand la viori si alergand.
Detalii: in prim plan e o femeie si un barbat. Ea are parul lung in vant si rochia e deschisa la culoare, larga si cade in valuri in armonie cu parul. El are un tricou sport cu un numar pe piept ca la maraton, pantaloni scurti si adidasi. Arcusul viorilor este foarte lung indreptat catre cer. In spate multime de tineri frumosi, la fel alergand cu viorile in brate: unii cantand la ele, altii doar tinandu-le in mana.
Muzica e alerta si foarte vesela, atmosfera e de seriozitate si bucurie. Se aug gafaind oamenii alergatori. Toti sunt bruneti.

Buna Vestire

Cred ca sansa noastra sa ne schimbam in bine e sa dam un pas inapoi in situatiile grele si foarte grele si sa lasam schimbarea sa se-ntample. Ne dam noi la o parte si o lasam pe ea sa intre. Pe ea, pe situatie adica. Sa acceptam greul dublu si sa nu amanam nici o secunda pasii schimbarii pentru o zi cand ne va fi mai bine. Aici e o capcana pentru ca atunci cand nu mai avem nici un stres nu mai avem nici chef de schimbare.
Cand constatam ca ceva nu e ok cu noi, realizam noi oare ca daca nu facem schimbarea imediat incepem sa ne obisnuim cu situatia si vom deveni tot mai dependenti de acel ceva care nu ne place tot amanand momentul? Cred ca nu realizam si nici nu prea ne gandim la acest lucru. Si atunci cand ne vom opri? Speram noi ca intr-o zi cu siguranta se va intampla ceva care sa ne determine, dar asteptarea aceasta poate dura o viata sau poate ceea ce ne va determina va fi o boala sau ceva foarte greu de rezolvat ori poate ireversibil.

Astazi e Bunavestire. E primavara. Ploua. Ce motive avem sa nu primim vestea buna a faptului ca ne putem schimba? Ce motive avem sa nu ne reinnoim si noi ca fiinte si sa nu ne bucuram de belsugul din vietile noastre?

Laurentiu Cazan - Sunetul ploii: https://www.youtube.com/watch?v=BiIUx1MO8sQ

Kierkegaard: „Con­trariul păcatului nu e virtutea, contrariul păcatului e libertatea.”

https://nicolaesteinhardt.wordpress.com/2008/04/19/hristos-e-gata-sa-ierte-sa-stearga-totul-cu-buretele-pentru-o-vorbulita-rostita-cu-drag/#more-82

Ce e libertatea?
N. Steinhardt:
 "Copleşit, acrit, chinuit şi eu adeseori de urîtele mele gînduri, ajung să mă urăsc din tot sufletul. îmi dau însă acum seama cît de puţin creştinească e purtarea mea, cît sunt încă — vai! — de stăpînit de moralismul protestant, de iudaismul contabil. Tre­buie să ajung, trebuie să ajungem să pricepem că deşi este bine să fim severi cu noi înşine şi îngăduitori cu alţii, într-un anume fel şi cu noi înşine trebuie să fim — cum îmi spunea un preot catolic pe cînd mă aflam în provincie — oarecum îngăduitori, adică încrezători în scandaloasa, paradoxala, incredibila pu­tere de iertare şi dragoste a lui Hristos. Poate că problema nu s-a schimbat în esenţele ei după două mii de ani şi că şi azi, ca şi atunci, lucrul cel mai greu este să-1 ucidem pe fariseul din noi. Poate că distanţa cea mai anevoie de străbătut este mica dis­tanţă de la Ierusalim la Betania."

"Creştinismul este greu pentru că are la temelia lui paradoxul şi absurdul. Învăţăturile lui Hristos sunt surprinzătoare şi ne­aşteptate. Ceea ce se cere creştinului este foarte asemănător cu ceea ce se cere trapezistului: o echilibristică periculoasă la înălţime ameţitoare, fără plasă; nu-i de mirare că mulţi se pră­buşesc ori, pur şi simplu, refuză să se urce. Oamenii, în ge­neral, sunt ostili creştinismului şi tind — din toată inima — înspre Vechiul Testament."

"Hristos e gata să ierte, să şteargă totul cu buretele pentru o vorbuliţă rostită cu drag."

"Nouă nu ne vine a crede că Dumnezeu poate să fie atît de bun, încît să ierte atît de lesne! Ba să şi alerge întru întîmpinarea păcătosului, ca tatăl fiului risipitor; ba să-1 şi îmbrăţişeze mai înainte ca acesta să se fi curăţat; ba să-1 şi ospăteze peste măsură. Asta ne irită pe noi, asta supără calculata noastră micime, înverşunata şi con­tabila noastră „dreptate”, oroarea noastră de risipă — vasul de alabastru spart, mirul care valora cît întreţinerea a trei sute de săraci."

"Cît de mult mă doare cînd îmi spui că vezi în mine un creştin! Numai creştin nu cred să fiu! Singura mea consolare este de a vedea pretutindeni şi mereu cît de înfiorător de greu este să ne însuşim măcar elementele creştinismului. Ori cădem uşor în păcatul de angelism, ori ne paşte moralismul puritan şi la pruderie 8; ori ajungem la ororile satanismului, ori ne înţepe­nim în datine — de nu în superstiţii; ori reducem creştinis­mul la nişte biete reguli şi la nişte greu îndurate abţineri… Cît e de greu!"
 

Idee de poveste "Turning the impossible in possible"

Idee de poveste: o viata trecuta pe langa un om ajuns aproape de varsta a doua care plange dupa timpul pierdut pentru ca se trezeste la un moment dat si intelege cat de frumoasa e viata pe care nu a trait-o.
Isi doreste sa poata da timpul inapoi. Reuseste. Ajuns inapoi in punctul zero "14 ani" - varsta cand plecase de acasa, se in treaba ce alegeri sa faca: aceleasi sau altele?