Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca

 O, iarta-mi Doamne atatea rugaciuni
Prin care-Ti cer doar paine si paza si minuni,
Caci am facut adesea din Tine robul meu
Nu eu ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu,
In loc sa vreau eu, Doamne, sa fie voia Ta
Iti cer intr-una sa faci Tu, voia mea,
... Iti cer s-alungi necazul, sa nu-mi trimiti ce vrei
Si sa-mi slujesti in toate, sa-mi dai fara sa-mi iei,
Gandindu-ma ca daca iti cant si Te slavesc
Am drept sa-ti cer intr-una sa faci tot ce doresc.

O, iarta-mi felu-acesta nebun de-a ma ruga
Si-nvata-ma ca altfel sa stau in fata Ta,
Nu tot cerandu-ti Tie sa fii Tu robul meu,
Ci Tu, cerandu-mi mie, iar robul sa fiu eu;
Sa inteleg ca felul cel mai bun de-a ma ruga
E sa doresc in toate sa fie voia Ta.

Iubire

-          Mami, o fetita mi-a zis ca ma iubeste.
-          Da? Cine?
-          Adriana!
-          De la scoala?
-          Da.
-          Bine mami, dar tie iti place de ea?
-          Mmmm da! El mai iubeste o fata de la gradi si se tot gandeste la ea, mereu imi spune asta.
Dupa o jumatate de zi:
-          Stii ceva? Aa zis ca ma pupa daca ii dau portofelul meu.
-          Cine, Adriana?
-          Da!
-          Cu bani sau gol?  Are un portofel dragut, ma gandeam ca l-a dus pe la scoala si l-a vazut fata. Strange in el de ceva timp fiecare banut pe care l-a primit de la bunici pentru muncile lui la gradina din timpul verii si are de gand sa-si cumpere o bicicleta. Desigur, nu-i ajung, il vom ajuta noi, important e ca stie ce vrea.
-          Cu bani!
-          Pai si ai de gand sa i-l dai pentru un pupic?
-          Hmmm, nu stiu. Tind sa cred ca i l-ar da, dar ii e teama de mine sa spuna da. Oricum el nu pune nici un pret pe bani. Niciodata nu au contat pentru el decat in momentul in care si-a dorit ceva si nu am putut sa-i luam acel ceva, dar a uitat repede acel moment.
-          Mami, asta ar insemna sa cumperi pupicul si nu se face asa ceva!!! Nu trebuie sa dai nimic in schimbul unui pupic. Niciodata!
-          Nici macar o floare?
-          O floare poti s-o daruiesti oricand unei fete, dar nu pentru ca te-a pupat sau pentru ca te astepti sa te pupe. I-o daruiesti daca tu simti ca vrei sa i-o daruiesti, insa nu astepta nimic in schimb.
-          Hm, dar unui baiat pot sa-i daruiesc o floare?
-          In mod normal baietii nu isi ofera flori intre ei, dar nu e ceva exclus. De obicei fetelor le oferi flori, iar baietilor alceva, un cadou potrivit.

Mi-am amintit de un moment care m-a uns pe suflet acum vreo 10 ani. Managerul unei mari companii multinationale l-a vizitat pe managerul meu. Noi lucram intr-un birou foarte elegant si seful nostru se apropia de 60 de ani. Vizitatorul avea peste 70 de ani si era un domn respectabil, bland, foarte elegant si manierat. Avea o simpatie pentru mine, ma considera respectuoasa si blanda si recunosc ca si eu il admiram si imi inspira mult respect. Cand a sosit la noi, a venit cu o floare in mana pe care i-a daruit-o sefului meu. Era o floare de ghivechi, foarte frumoasa, iar sefu' a primit-o si a pastrat-o pe biroul sau mult timp. Era prima data cand vedeam un barbat oferind o floare altui barbat si m-a impresionat momentul.

-          Si ce o sa faci? Ai de gand sa-i dai portofelul cu bani fetei?
-          Hmmm, nu... (el i l-ar da, dar se teme ca ma voi supara). O sa-i dau cutia cu banii de colectie pentru ca e mai pretioasa (are  o cutiuta cu tot felul de banuti din diverse tari). Acolo sunt bani vechi si stiu ca sunt mai valorosi (asa crede el, nu-l mai contrazic!)

Doamne, nu stiu cum sa reactionez. Simt ca iau foc. Ma gandesc ca e tare prostut si ca e in stare sa ne vanda si pe noi pentru un pupic. Incerc sa-i explic cu un calm aparent (desi ardeam in sinea mea) ca trebuie sa aiba mandria lui in fata fetelor si ca banutii aceia erau pentru bicicleta. Daca ii va da cuiva poate sa-si ia adio de la bicicleta.

-          Dar mami, asta inseamna ca sunt zgarcit!
-          Nu mami, zgarcit inseamna altceva. Si am tot incercat sa-i explic ca a fi zgarcit inseamna de fapt a nu da atunci cand ai ceva, nu neaparat bani, orice altceva si cand semenul tau are nevoie, iar tu stii asta si nu-l ajuti. Dar nu trebuie sa te lasi pacalit si nu trebuie sa fii prostut. Trebuie sa fii vigilent in fata oamenilor si sa fii convins ca au nevoie de ajutor. Povestea de seara a venit in ajutorul meu (sau al lui?). Cand am intrat in camera lui, l-am gasit cuminte intins in pat, ascultand-o cu atentie. Se spunea in poveste despre un om care la sfarsitul vietii lui a ajuns in fata lui Dumnezeu si  a trebuit sa dea socoteala de modul in care a folosit toate lucrurile bune pe care le-a primit in viata lui: casa lui frumoasa a folosit-o doar pentru el sau a primit in ea oaspeti fiind o gazda buna? Masina lui a folosit-o doar pentru el sau i-a ajutat pe semenii sai cu ea cand acestia au avut nevoie? Le-a dat din hainele sale celor dezbracati? I-a incaltat pe cei desculti? Le-a dat mancare celor infometati? Concluzia era ca pe Dumnezeu nu-l intereseaza cat de multe si de frumoase au fost bunurile din viata ta ci cat de mult i-ai ajutat pe semenii tai avandu-le. Si am adaugat eu: asa e mami, sa-i ajuti pe cei care au nevoie, dar nu trebuie sa te lasi prostit. Trebuie sa fii un pic vigilent.

Mai devereme avusesem alta discutie legata de bicicleta lui pe care si-o doreste atat de mult si nu mai vine odata. Mi-a spus ca visul lui e sa faca inconjurul lumii pe bicicleta. Il simt ca e tare bucuros cand spune vorbele acestea si stiu ca e un vis in care crede. L-am vazut si cat de mult s-a bucurat de vechea lui bicicleta! L-am felicitat pentru idée, dar l-am si testat in acelasi timp cu intrebari de genul: si unde o sa dormi noaptea? Si cum o sa traversezi oceanul? Dar desertul? Desigur ca a avut raspuns pentru toate si lucrurile erau destul de simple cat timp existau: cort (el nu vrea la hotel), vapoare si camile. Are solutii pentru orice!

L-am intrebat daca mai are si alt vis. Mi-a spus ca vrea sa se faca om de stiinta si sa aiba laboratorul lui in care sa poata face diverse experimente. E convins ca el e cel mai bun la experimente. M-a convins si pe mine cand a inceput sa amestece sampoanele, sapunurile, cremele si parfumurile pentru a inventa solutia magica pe care, daca o voi folosi eu, nu voi imbatrani niciodata!
-          Mami, cand tati o sa… dar mai bine nu mai zic!
-          Zii mami, stii ca poti vorbi cu mine orice!
-          Cand tati o sa plece iar departe, eu ma duc la el cu bicicleta.
-          Dar o sa dureze foarte mult pana ajungi la el si e foarte obositor. Nu crezi ca e mai simplu cu avionul?
-          Nu, nici gand, eu ma duc cu bicicleta.
-          Atunci ai grija de banii aceia ca sa o cumparam odata.
-          Bine…

Ieri nu am fost la scoala, asa ca am stat acasa amandoi. Toata ziua a fost numai iubire. Ne-am trezit imbratisati si tot in pupici si imbratisari m-a tinut ziua intreaga. Am inteles ca i-a fost dor de mine pentru ca in ultima vreme m-a vazut destul de putin.
Seara l-a apucat nostalgia:
-          Mami, cand o sa mori tu, sa-mi zici asa: “te rog, spune-mi ceva, orice!” iar eu voi raspunde “te iubesc pe veci”.
-          Mami, eu nu o sa mor niciodata! Chiar daca ma voi muta candva la cer, eu voi fi alaturi de tine cu sufletul pentru totdeauna.
-          Dar cum e posibil sa nu mori niciodata?
-          Unii oameni nu mor niciodata! Intra in sufletele celorlalti si raman acolo pe veci.

Cireasa de pe tort a fost un tablou pe panza pe care s-a straduit sa-l faca ieri si pe care eu i l-am stricat in prostia mea. El a recreat in tablou imaginea revelionului cu oameni care se bucura, altii care se saruta si copii care se joaca, iar deasupra lor erau multe artificii colorate. Eu, care in mintea mea vedeam numai galben ca sa inveselesc putin pictura in care era destul negru (desigur, pentru ca era noapte), am zis sa punem si galben, dar sub forma de stropi - pentru artificii. Pui mic m-a ascultat, a pus stropi de galben si la final a zis: ce urat a iesit!

Of! M-am uitat cu atentie si am realizat ca avea dreptate.

Acum ma intreb: in mintea lui curata si clara oare nu era corect ce gandea? Adica sa dea ce are cui simte el daca asa simte el, sa plece in lume cu bicicleta nestingherit si sa-si faca laboratorul propriu pentru cercetari? De ce ma bag eu? Daca ii pun iar picaturi galbene pe frumusetea de tablou?

Steinhardt

"Crestinismul nu ne ofera un mijloc miraculos de a scapa de suferinta, ci ne pune la indemana miraculosul mijloc de a o indura."

http://www.youtube.com/watch?v=nJC2NjXY5qs

Ingeri pe Pamant!

- Mami, cati oameni sunt pe Pamant tot atatia ingeri sunt!
- Da mami, cel putin...

Deci eu sunt mai norocoasa pentru ca am doi ingeri cu mine in permanenta. Unul al meu si unul al viitoarei mele fiice. Simteam eu ca e ceva mai multa energie pozitiva in jurul meu, dar nu stiam de unde vine :).

Duminica ne-am propus sa facem gogosi, dar nu gaseam reteta aceea pe care o am de la o vecina care face cele mai bune gogosi din lume:
- Mami, vreau sa te ajut si eu!
- Bine mami, hai la bucatarie! Si-a pus sortul de gat, a tras un scaun pe care sa stea in picioare pentru a ajunge la blat si se chinuia sa ia un castron mare din dulap.
- Pui, nu gasesc reteta de gogosi!
- Lasa mami ca inventam noi una!
Am inventat o coca cu oua, lapte, drojdie, faina, sare, zahat, unt si au iesit niste gogosi grozave. Dar sunt sigura ca secretul sta ascuns in palmele puiului de om care a framantat coca pana a devenit perfecta. Si mai e ceva: dragostea pe care el o pune in lucrurile pe care le face!

Dependente; Invataminte

Lazarev: "Dumnezeu   nu   depinde   de   nimic, înseamnă că, dacă sentimentul iubirii din sufletul nostru nu depinde de nimic, atunci noi suntem sănătoşi şi fericiţi. Toate sentimentele omului, emoţiile şi dorinţele sale sunt legate de lumea înconjurătoare şi depind de aceasta. Numai sentimentul iubirii nu depinde de nimic. Dacă noi încercăm să-1 facem dependent de ceva,  acest  sentiment  se  diminuează  şi  noi începem să ne îmbolnăvim şi să murim [...] Să-1 simţiţi pe Dumnezeu în suflet înseamnă iubire fără pretenţii, fără condiţii şi fără cerinţe. Dumnezeu nu poate fi manevrat şi propria iubire de asemenea. Este una din condiţiile păstrării sănătăţii [...] Pentru ca să iubim lumea înconjurătoare şi interacţionând cu ea să fim fericiţi, trebuie tot timpul să primim noi porţii de iubire şi energie. Interacţionând cu lumea înconjurătoare, noi în general pierdem, dar primim când ne adresăm lui Dumnezeu. Dacă îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât toate celelalte şi el este pentru noi ţelul suprem, atunci vom primi mai mult decât cheltuim şi ne rămâne destul şi pentru noi şi pentru urmaşii noştri. Dacă începem să iubim un lucru mai mult decât pe Dumnezeu, sufletul începe să depindă de acel lucru, sentimentul de iubire se stinge şi apar pretenţiile. Apoi cantitatea de iubire începe să se micşoreze, apare agresi­vitatea şi odată cu ea bolile şi nenorocirile. Când cantitatea de iubire se micşorează, noi trebuie să o luăm de undeva pentru a putea supravieţui. O luăm de la viitorii urmaşi şi de la viitoarele vieţi. Şi cu cât este mai puternică dependenţa noastră de nişte valori omeneşti, chiar şi de cele mai sacre, cu atât mai repede ni se goleşte sufletul şi atunci nu le mai putem dărui iubire urmaşilor noştri, ci mai mult, îi prădăm. Sufletul nostru are o anumită capacitate în straturile superficiale, iar explozia de agresivitate care ne goleşte sufletul, în funcţie de profun­zimea ei, poate atinge generaţii tot mai îndepărtate. Cu cât golim mai în profunzime sufletele urmaşilor noştri, cu atât mai gravă va fi boala noastră. înseamnă că, cu cât am umplut mai mult sufletul de'iubire şi cu cât am transmis mai multe rezerve de iubire urmaşilor noştri, cu atât mai repede ne vom vindeca, îmbătrânim şi murim, pentru a elibera din noi încetul cu încetul, toate valorile omeneşti[...] Cu o deose­bită intensitate se produce destabilizarea valorilor omeneşti înainte de conceperea copiilor şi, cu cât omul are mai puţine pretenţii faţă de lumea înconjurătoare şi faţă de sine, cu atât mai rapid se stabilesc contactele, şi cu atât mai sănătoşi vor fi urmaşii. "

Pe buna dreptate

Apropo' de ce spuneam mai inainte despre televiziuni, cel mai bine se exprima Plesu in articolul din Adevarul "Romania in chiloti":
http://adevarul.ro/news/societate/romania-chiloti-1_50f3b3c356a0a6567e7dd4df/index.html#

Ce sanse avem? Eu vad o iesire prin culturalizarea continua nu numai a noilor generatii ci a noastra a tuturor. Cat putem sa citim cat mai multe carti care ne cad in mana, fie ele de religie, literatura, S.F., filosofie, chiar si de matematica :), sa aflam cat mai multe despre despre descoperirile stiintei, sa participam cat mai mult la evenimente culturale, sa iesim in lume si sa vizitam orase, munti, mari, tari, sa vorbim cu lumea din jurul nostru, sa ascultam muzica, etc.

Asist la o discutie interesanta intre doi oameni normali care vorbesc despre calcul diferential, matematica intuitiva, matrice etc si despre aplicabilitatea lor in viata de zi cu zi: calcule la job, muzica, filosofie si simt ca ma indragostesc. De ei sau de o amintire despre vechea mea mare iubire: matematica. Daca ar intelege lumea cat de necesara ne e cunoasterea si cultura! Iar cei care nu accepta ideea de culturalizare sau stiinta macar sa inteleaga ca e important sa-si pastreze simplitatea si frumusetea si sa o manifeste in toata splendoarea ei.

Daca pe cei care au puterea sa hotarasca cat de murdare sa fie sau sa nu fie materialele pe care le arunca in presa nu ii duce mintea decat sa faca socoteli simple si noi suportam sa vedem mizerie pentru banii multi pe care ei ii castiga si pe care tot noi ii platim, inseamna ca cei care pot sa schimbe ceva suntem doar noi. Le putem cere mai mult spatiu in care se promoveaza valori, frumuseti, virtuti, dovezi adevarate de dragoste, cultura, stiinta si am putea sa refuzam sa le mai cumparam serviciile.

Un vis:
"Azi dimineata m-am trezit devreme ca de obicei, m-am dus la bucatarie sa pornesc expresorul si am deschis televizorul. De la stiri aflu ca un elev roman din clasa a 7-a castigat olimpiada de  mate la nivel mondial, desi acasa nu are cele mai bune conditii de viata, insa educatia pe care a primit-o de la parintii si dascalii lui este una aleasa. Colegii lui de clasa mai instariti l-au sustinut cat au putut si au strans de la mana la mana suficienti bani pentru calatoria in strainatate alaturi de mama lui. Urmatoarea stire este despre un pompier care, plin de curaj, a salvat un bebelus dintr-un incendiu. Aflu apoi ca un student la politehnica impreuna cu un alti doi studenti de la arhitectura respectiv de la arte au construit un site foarte util celor care calatoresc in Romania. Site-ul este prezentat in 5 limbi internationale si ofera informatii complete si la zi despre locuri ce pot fi vizitate in functie de durata timpului pe care doresc sa-l petreaca la noi in tara precum si de sezonul in care sosesc, despre posibilitati de cazare si costuri, recomandari de resturante bune si locuri de distractie, recomandari privind transportul, puncte de ajutor si multe multe alte lucruri utile. Aflu apoi despre un grup de tineri dintr-o corporatie multinationala cum ca au reusit sa faca un filmulet funny despre competitie cu care au castigat un concurs la nivel mondial. Nu am timp sa ascult toate stirile pentru ca ma grabesc sa ajung la scoala copilului meu unde la o intalnire cu parintii in vederea organizarii unui eveniment ce sponsorizeaza societatea de integrare sociala a elevilor straini si a refugiatilor. Afara zapada acoperise toata parcarea, iar eu ma grabeam tare asa ca ma reped la matura din masina pentru a o curata. Omul care face curatenie pe scara vine si sa ma ajuta asa ca termin rapid, ies in strada, un taximetrist ma lasa sa ies de pe straduta mea, pornesc radioul si ma amuz de cateva glume bune la radio. La scoala intalnirea decurge asa cum trebuie, ma duc la serviciu si ma apuc de lucru. In pauza de masa asist la o discutie interesanta despre fostii profesori din facultate.  Pe la jumatatea zilei ma suna un fost coleg de scoala pentru a-mi spune ca si-a luat teza de doctorat si doreste sa continue cercetarea si nu i-ar strica putin ajutor. Desigur ca il voi ajuta!... "

M-am trezit, nu vreau sa pornesc tv-ul, nu vreau sa mai citesc nimic din presa. Imi pun castile cu muzica si plec la lucru....