Conectare

Conectare cu copilul: sa reusesti sa fii asa incat el sa se simta in siguranta  langa tine si sa nu simta vina sau rusine pentru nimic din ce a facut. Ideal ar fi sa ne conectam cu totii in acest fel si asa am reusi poate sa traim in lumea "avatar". Nu, nu e posibil, nu e totul alb si negru. Dar daca reusim sa crestem fiintele mici si dragi in aceasta atmosfera de iubire neconditionata autentica, cu siguranta in lumea de maine va fi mai mult alb. Negrul nu ar servi decat pentru contrast.
Ce valori transmitem noi copiilor si care sunt de fapt cele pe care ei le receptioneaza? Cred ca ei receptioneaza ceea ce traim noi autentic, ceea ce transmitem cand sunt acolo cu ei, ochi in ochi. Ceea ce transmitem prin vorbe goale sunt baloane de sapun pentru ca ei simt adevarul si rezoneaza cu noi. Am lipsit de la atelierul de coronite si seara copilul m-a intampinat cu intrebarea: "Esti bine mami?" "Da, sigur ca sunt foarte bine. De ce ma intrebi? " "Pentru ca am simtit ca ceva nu e bine cu tine". Acest "simtit" a fost spus cu atata siguranta incat orice as fi zis sa-l conving ca s-a inselat nu ar fi fost auzit. Si tot ce am zis dupa aceea nu a fost auzit. Auzea cu urechile, dar nu credea o iota. S-a incheiat discutia cu fraza lui "am stiut ca ti se intampla ceva". Si asa era, dar nici fata de mine nu am vrut sa recunosc!
http://www.theatlantic.com/education/archive/2014/06/most-kids-believe-that-achievement-trumps-empathy/373378/

 Se intreaba lumea ce secret stiu oamenii care traiesc multi ani. Se pare ca una din trasaturile comune nu e nici hrana, nici viata luxoasa, nici genetica, ci optimismul si abilitatea de a vedea doar lucrurile bune in orice situatie. Credinta, autenticitatea, recunostinta.
O supravietuitoare a holocautului la 108 ani: "reactia mea la viata e sa nu ma vait", "stiu despre rau, dar ma focusez la lucruri bune", "sa te plangi nu schimba oamenii", "totul este un cadou", "am invatat Bach cu inima si cand a venit doctorul mi-a spus: asa e mai de pret decat 100 de pastile. sa inveti cu inima!", :  https://www.youtube.com/watch?v=WMd7aquWTm0&sns=fb
Uimitor!

Ma intreb daca toate cautarile mele ma vor conduce undeva sau poate ar fi mai bine doar sa cred. Atat. Sa traiesc, sa ma las dusa de val si sa cred: http://ancatodirica.wordpress.com/2014/05/22/holograma-si-viata-new-age-si-hristos/

Asteptari in vant sau cai verzi pe pereti

Traieste in prezent! E mesajul pe care l-am inteles aseara. E important, e foarte important, e cel mai important, as spune ca e esential pentru sanatatea noastra mentala si fizica. Se poate explica stiintific de ce, dar ar fi prea mult de spus. Am experimentat modul acesta de traire, in prezent, si m-am descoperit zambind mai tot timpul si radiind. Ma simteam ca un soare. Mai am totusi MULT de exersat pe tema aceasta.

Nu stiu cum se face ca atunci cand traiesti in prezent toti oamenii sunt dintr-o data mai frumosi, natura e vie, te indragostesti pe loc si ai mai tot timpul un sentiment de euforie. Nu, n-am fumat nimic! Mai mult, se intampla cumva ca foarte multe lucruri bune vin spre tine, ca o avalansa. Eu ma simt coplesita!

Dar uit, pentru ca asa suntem construiti: sa pendulam cu mintea noastra intre trecut si viitor. In trecut unde sunt amintirile si experientele de viata si in baza lor actionam in prezent si in viitor unde e teama si nesiguranta. Si pentru ca avem experienta si am invatat multe, setam asteptari, ne inchipuim cum va decurge ceva etc. Nu spun ca nu trebuie sa planifici, e normal intr-o lume aglomerata. Dar nu trai acum momentul care va sa vina. Traieste doar momentul prezent. Si lasa in pace trecutul. Incearca mai degraba sa vezi ce simti acum. Identifica emotia din corpul tau si vei stii daca ceea ce faci e bun sau nu.

Mi-am setat o asteptare. Vreau ca cineva sa faca ceva. Si nu face, dimpotriva. Ma enervez, nu ma pot concentra si imi doresc tot mai mult sa se intample, chiar daca la inceput nu prea ma interesa. Suspansul mareste intensitatea dorintei. Imi sare inima din piept, nu ma pot intelege cu nimeni, nu mai mi-e foame si nu ma pot concentra. Un gest cat de mic si sar in aer! Punct. Puncte, puncte... ma linistesc. Imi identific emotiile: furie, agresivitate. Dintr-o data se fac mici. Incep sa dispara. Acum eu sunt bau-bau. Asa deci? Si daca cineva nu mai face nimic ce se va intampla? Eu supravietuiesc in continuare. Ma intreb cat de importanta e dorinta aceasta pentru mine. Imi dau raspunsul si fie renunt la ea fie gasesc o cale prin care sa rezolv singura. Hmmm ce minunat e. Inca nu stiu ce voi alege, dar deja ma simt mai bine. A iesit soarele in mintea mea. Inima si-a reglat cumva bataile. Imediat cum incepe s-o ia razna ma infoi un pic, ma uit cu atentie la emotie si, gata, totul e bine! Multumesc omule. Datorita tie am evoluat. Si cred ca bine e asa cum se intampla pe moment. Acum e bine ca nu e nimic din ce speram. E perfect. Oricum era perfect, trebuia doar sa schimb un pic unghiul din care priveam. Daca va fi sa fie cum vreau eu va fi bine. Daca va fi sa nu fie cum vreau eu va fi perfect. Atunci de ce sa mai baleiez?

Devastator

Chiar ca!
http://www.radufconstantinescu.ro/2013/06/de-maine-te-schimbi.html

E mai usor pentru om sa ucida lumina din sufletul sau decat sa lupte cu intunericul de pretutindeni!
Si mai tot timpul alegem calea cea mai usoara...noi, fiinte de lumina, fiinte de iubire!
Avem in ajutorul nostru cete intregi de ingeri, pazitori ai cerului, pe Maica Domnului care nu lasa neauzita nicio ruga, avem sfintii, Il avem pe Hristos, Il avem pe Insusi Tatal Creator a toate care ne asculta si noi inchidem ochii si nu vedem lumina!
Avem muzica, avem oameni buni, avem natura frumoasa, avem sanatate, avem tot ce ne trebuie ca sa ne satisfacem cele 5 simturi si noi le chinuim cu zgomotul din mintea noastra.
Avem tot ce ne trebuie ca sa luptam, dar refuzam sa deschidem ochii.
Cat oare vom mai dormi?
Cine ne poate salva?
De ce ramanem muti? Singurul motiv pentru care ar trebui sa ramanem muti ar trebui sa fie uimirea. Si nevinovatia.

Steluta stralucitoare

Din seria "mami esti mai buna decat crezi tu!" pentru a scapa de pedeapsa, pui de om imi spune: "cred ca extraterestrii sunt mult mai buni la suflet decat oamenii". De ce? "Pentru ca ei nu distrug si pentru ca ei iubesc planeta lor". Il privesc in ochi si nu mai am intrebari.

Jolene

Jolene, Jolene, Jolene, Jolene
I'm begging of you please don't take my man

sau din "Categoria grea"
Un zambet intr-un ritm cumplit de plictisit spunea
As vrea sa impachetez dorinte-n vis si nu mintea
As vrea sa pot sa gasesc la suflet antidot
Dar nimeni nu intelege, impotriva vietii nu exista lege


Ma minunez cate fiinte frumoase din calea afara sunt in jurul meu. Raman muta. Iar daca nu aici e perfectiunea atunci cum o fi acolo unde e?
Cred ca ne vom bucura de atata perfectiune dincolo pe cat de cata bucurie am trait aici.
Cred ca menirea noastra aici e sa ne bucuram. De tot ce e frumos. Si sa facem frumosul posibil.
Daca incep sa plang de bucurie ma vor trece in categoria "border line". Sau dincolo de ea. Si oricat as fugi cautand o carare unde sa pot sta singura o vreme tot dau de oameni. Iubesc oamenii, dar uneori am nevoie sa fiu eu cu mine. Si sa plang. Din acest motiv imi iubesc masina. Cel putin o vreme nimeni nu ma poate deranja. Iar daca ma opreste un politist ce sa-i spun? Ca am vazut un copac frumos? Sau ca mi-a placut o cladire de pe Strada Buzesti? Sau poate pot sa-i spun ca mi-a placut mirosul aerului de primavara. Iubesc luna mai. Iubesc oamenii si plantele si aerul si apa.


Jolene, Jolene,
Don't take him just because you can


Your beauty is beyond compare
With flaming locks of auburn hair
With ivory skin and eyes of emerald green
Your smile is like a breath of spring
Your voice is soft like summer rain
And I cannot compete with you
Jolene

Oamenii te pot dezamagi daca ti-ai setat asteptari de la ei. La fel e si cu ziua de maine.
E minunat sa poti sa vezi dincolo de prosteala unui om pe care, daca o iei in serios, te ranesti caci nu este conforma imaginii proiectate de mintea ta sau poate de gelozie.  Dar daca dai un pas in spate si privesti cu atentie, daca dai la o parte penele de paun, poti sa vezi iubirea din ochii lui, poti sa-i vezi sufletul gingas.
Si ceea ce primesti are alta conotatie.

Ce minunat ar fi daca oamenii ar avea un moment in care sa-si spuna sincer: din momentul acesta sunt numai iubire! Decid ca nu vreau nimic in mod exagerat.