Thursday, February 27, 2014

Pace

- Mama, cati ani are tata lui E?
- Nu stiu mami.
- Pai E mi-a zis ca tatal ei a fost in razboi si ca are 62 de ani. Dar eu nu o cred, pentru ca nu se potriveste. Razboiul a fost mai demult.
- Poate o fi fost in razboi in alta tara. Sunt tari in care si acum e razboi.
- Dar toate tarile sunt prietene acum, cum adica e razboi?
- Pai nu sunt toate tarile prietene. Mai exista conflicte intre unele.
Dupa un moment de gandire ingeras incepe:
-  Nu inteleg de ce nu se duce Basescu cu niste soldati si cu niste masini de armata la cei care fac razboi si sa le zica asa: "uite noi vrem sa fim prieteni si nu mai vrem sa fie razboi niciodata".
- Pai si daca ei zic ca nu vor sa inceteze?
- Pai sa le spuna ca nu mai suntem prieteni cu ei daca nu inceteaza!
- Basescu nu are atata putere!
-  Dar eu vreau sa nu mai fie nici un razboi pe pamant si nici in tara noastra!
- E un vis frumos ce spui tu, dar ma tem ca niciodata nu va fi posibil. In cartile de religie scrie ca acest lucru va fi posibil dupa a doua venire a lui Hristos cand pacea se va asterne pe tot pamantul.
- Pai sa vina mai repede atunci...


Saturday, February 22, 2014

Fiinte frumoase!

Ziua de azi nu a fost degeaba. Pret de cateva minute am fost fata in fata cu Domnul Iisus. El privindu-ma cald din spatele unei icoane de metal rece. Eu privindu-l vinovata si amortita de frig. Am stat putin de vorba. In cimitir am contemplat la cei plecati. Ma uitat la chipurile lor de pe crucile de piatra rece. Le-am dat vin curat. I-am privit pe cativa batrani si pe cei care sunt acum de varsta parintilor mei si ma gandesc ca nici ei nu mai sunt chiar tineri. Curand si ei vor fi foarte batrani si noi ca ei...
Acasa imi suna in gand melodia lui Hrusca cu dragii nostri dragi parinti si vreau sa o sterg din minte. Nu pot. Renunt! Trece singura.
Afara burniteaza. Plecam la spital, iar mama straluceste. Si varul Gabi e tot acolo, dar cu un etaj mai sus.

De cateva zile mama e in spital cu probleme la coloana probabil, inca nu avem un diagnostic. Se intampla a nu stiu cata oara pentru ca nu sta locului. Dupa 2 operatii continua sa munceasca ca la 30 de ani!
Astazi am fost de dimineata cu tata la biserica sa impartim ceva de Mosi apoi am mers la ea sa o vedem. Am gasit-o frumoasa! Foarte frumoasa si vesela. Se simtea mai bine. Chiar spunea ca la internare a avut tensiunea mare si acum e un pic sub limita, iar piciorul amortit e ok.
Ce m-a dat pe spate a fost insa altceva. Faptul ca in nicio situatie ea nu se schimba si isi pastreaza frumusetea si curajul. Doamne cat curaj am vazut la ea de-a lungul vietii!
Ieri a primit in camera inca o doamna cu probleme la cap. Stau 20 de persoane intr-un salon de 10 paturi. Doamna are ameteli si mai cade. Noaptea trecuta s-a simtit rau si nu putea sa ajunga la baie asa ca mama s-a oferit sa o ajute. Ea, marele om sanatos! Dupa o cazatura peste o alta colega si un drum cu o mana tinandu-se de mama iar cu cealalata de zid, doamna profesoara (caci a fost profa la viata ei), a ajuns la baie unde capul ei a facut cunostinta cu chiuveta si un calorifer. Cum sa lasi un om singur in aceste conditii?
Si uite asa mami s-a trezit tinand in carca un corp ametit care incerca sa faca pipi. "A trebuit sa ma asez in genunchi pentru ca nu mai puteam" imi povesteste astazi cand aflu ca papucii ei sunt uzi si trebuie sa-i schimbam. Si cum s-au udat papucii? "Saraca, a luat o sticla de apa sa se spele pe maini si a varsat-o pe mine!"
Ma intreb unde or fi fost infirmierele? Dar de ce sa ma mai intreb cand eu am cautat ieri una sa ma ajute sa ducem alta doamna la baie si la oficiu era pustiu? Oficiul este de fapt o sala de mese jegoasa (unde oamenii mananca) si in care se tinea ghici ce? Da, caruciorul, cel cu care se merge peste tot: la baie, afara, samd, plus cateva aparate de aer conditionat pline de praf, niste mobila veche, etc. Am luat caruciorul fara sa cer voie cuiva si cred ca daca cineva s-ar fi luat de mine atunci as fi fost in stare dau peste el la cat de nervoasa eram! Gandacii sunt peste tot: in sertare, pe sub paturi si chiar in paturi cand se stinge lumina. "De gandaci imi e cel mai frica" imi spune mami, de restul nu! Am incredere in domnul doctor pentru ca e bland si a stat de vorba cu mine.
Ma pregatesc de plecare. E frumoasa si parul ii sta bine, chiar daca nu e coafata.
Seara: oboseala, telefon -  de la ea, a vorbit cu doctorul. Nu are diagnostic, continua investigatiile luni. Ma panichez,  caut pe net, ma sperii si mai tare. O sun. Vorbesc cu Jean, ma mai linistesc un pic! Il iubesc si pe el! E tare bun si cumsecade.
Iti multumesc Doamne pentru toate fiintele frumoase din viata mea.

Thursday, February 20, 2014

Sambata mortilor

Pe 22 Feb anul acesta e Sambata Mortilor. Biserica ii numeste pe cei plecati "adormiti". Si cum plecarea dincolo e doar o trecere dintr-o lume in alta, ma intreb: cine or fi de fapt adormitii? Unii dintre cei care au trecut in lumea de dincolo si s-au intors au marturisit ca se simteau ca si cum s-ar fi trezit dintr-un vis...

Wednesday, February 19, 2014

Trust & Love! Shine, shine on you, crazy diamond!



 

Nu poti sa fii plin de tine ca atunci nu mai are unde sa intre Dumnezeu. Deci trebuie sa-ti faci orgoliul ala din ce in ce mai mic. Cu cat il faci mai mic cu atat intra Dumnezeu mai mult in tine.

Sa nu uiti niciodata ca viata e pe zile!

Just smile and shut up :)!

Trebuie sa traiesti fooooarte delicat. Ca altfel nu are niciun haz!

Monday, February 17, 2014

Bucurie


Motiv de bucurie: sa asculti muzica si sa te minunezi de faptul ca esti intreg:  https://www.youtube.com/watch?v=pIsMmuf9Q3Y&list=AL94UKMTqg-9AiM0Iv4kt5HDuiZuAsnm89

Thursday, February 13, 2014

am zis!


Am zis ca sa nu uit: de multe ori e bine sa "fii la pamant". Asta ca sa nu uiti mirosul pamantului si smerenia. Daca stai prea mult cu capul in sus "ti se urca la cap" sau in cap, depinde.

Tuesday, February 11, 2014

O zi oarecare


S-a marit ziua, uraaaaaaaaaa. Deschid ochii si e lumina! Pe fereastra vad cum bate soarele in ferestrele din blocul de vis-a-vis. O sa fie o zi frumoasa! Il trezesc pe David si ii spun ca astazi o sa fie cea mai frumoasa zi de pana acum! Se ridica din pat sa vada despre ce e vorba si se culca la loc. Ar vrea sa fie week-end!
Ii sarut picioarele, ca in fiecare dimineata si ma bucur maxim. Sunt cele mai frumoase picioare pe care le-am vazut! Si el e ingerul meu de matase. Daca as sti cum sa-i fac portretul pe hartie ar trebui sa folosesc num ai linii fine. Ma bucur din tot sufletul cand ma uit la el. MULTUMESC DOAMNE pentru fiinta aceasta minunata pe care ai trimis-o in casa noastra.
Plecam la scoala, soarele straluceste tare pe cer. Cred ca sunt 5-6 grade afara si zapada se topeste. Da, e o zi frumoasa! Ma intorc acasa sa las masina si-mi dau seama ca m-am imbracat totusi subtirel si mi-e rece la picioare. Urc in apartament si nu-mi vine sa mai plec. Aranjez un pic, pun grau la porumbei, imi fac o cafea, ma asez pe canapea si ma joc pe telefon. Nu vreau sa ascult stirile, mai bine plec. O sa intarzii iar la serviciu. Autobuzul tocmai a plecat din statie, ca de obicei. Nu vad altul in zare, plec pe jos catre metrou. Ma umplu de noroi, nu-i nimic. In metrou deschid jurnalul Oanei Pellea si imi place ce citesc, imi place ce simte, imi place! Alta fiinta delicata! In stanga mea sta in picioare un tip pe care nu am cum sa nu-l remarc. Arata bine si poarta palton, ceea ce rar vezi in metrou la un barbat. Arunc o privire sa-l vad mai bine. Parul drept, lungut, saten deschis, ochi albatri, inalt, bine facut. Incaltarile nu-mi plac pentru ca au multe sireturi, sunt sport si nu merg la palton. E genul de tip metalist si sunt sigura ca are iarba in buzunare. Daca nu, are acasa! Il avantajeaza fizicul, dar vorbeste un pic cam tare tinand cont ca e in aglomeratie. Vorbeste cu un tip care sta pe scaun, un tip sportiv, bine facut si el, dar la fata nu atat de dragut ca blondul. Sportivul e in tricou cu maneca scurta. Discuta despre pescuit in Delta. Si despre iarba (ha ha). Imi place aerul din preajma lor. E plin de viata. Si ei sunt la fel. La Victoriei ma grabesc pe scarile rulante si nu ma uit inapoi. Ajung la Avitorilor si cer o merdenea. Fetei de la patiserie ii tremura mana cand mi-o intinde. Ma copleseste un sentiment de parere de rau si ma gandesc ca e acolo poate de la 5 dimineata. La 10 dimineata e deja obosita! Ma grabesc printre razele de soare sa intru in cladirea de birouri. Cica anul asta e anul calului de lemn. Abia a inceput. Ma intreb daca mi-ar placea un cal. Cred ca mai degraba ceva cu multi cai :). Un Evo X, ca tot e frumos din cale afara. Calul e un animal foarte frumos, dar mi-e frica de el. E inteligent, dar e si naravas. Anul acesta ar trebui sa ma misc repede si cred ca ar fi ok. Si sa fiu aproape de natura si sigur ar fi ok. Sunt furioasa pe cei care strica natura. De aceea imi vine sa ma ascund, in loc sa ies.
Timpul trece repede cand capul imi e plin de ganduri... Birou. "Ma, ia uite la asta, si-a comandat o poula... Ai fost cu amanata?... Uite, apa plata cu lamaie! Ah, ti-ai luat doua, una inainte si una dupa ca sa nu ti se faca greata :))! Uite ce scrie aici pe foaia de plata ZY. xxx.  T: ma fraierii astia de la banca R.nu stiu ce au facut, dar xxx e parola mea. Nu stiu de ce apare langa numele meu a. E o gagica acolo la banca ca iti vine sa o f*** cand o vezi si uite ce-mi face. B: ma, tu cheltui, dar hai sa si produci ceva inainte sa vii la secretarele de la presales cu d'astea. Cu cine ai fost ma la restaurant? T: ce treaba aveti voi? Nu va zic! I: dupa ce ca-l ajutam, vrea si discretie! B: nu pot ma sa te ajut. Putina decenta frate! .....
La bucatarie doua doame dragute. Vorbesc si rad. Chiar ca e o zi frumoasa!
Deschid mail-ul! S-a terminat cu ziua frumoasa!






Thursday, February 6, 2014

La Grande Bellezza


Ma asteptam sa ma "loveasca" mai tare filmul acesta! Nu ca nu ar fi avut un impact asupra mea, dar clar nu e ceea ce-mi imaginam. Poate si pentru ca l-am vazut cand eram destul de obosita si starile sufletesti erau un pic amortite si ele. Insa replicile actorului principal au fost de mare exceptie si te pun un pic pe ganduri.
Cred ca am creat asteptari mari pentru acest film dupa The Beatitudes a lui Vladimir Martynov pe care am tot ascultat-o inainte sa-l vad. O ascult si acum cu placere: https://www.youtube.com/watch?v=BzqjhC2OYnM . Filmul acesta imi aminteste de Gheorghe Zamfir. Poate pentru ca actorul principal seamana un pic cu Zamfir sau poate pentru ca mi-as fi dorit sa fie si ceva din muzica lui acolo. https://www.youtube.com/watch?v=x3xTiZHqQU8
La Grande Bellezza as vrea sa-l revad la 60 de ani :). Sau poate la 55!


Ce am invatat? Ca nu trebuie sa judecam oamenii, dar daca tot nu ne putem abtine, macar sa nu-i judecam dupa masura faptelor lor, ci dupa masura sufletelor lor.

Ar trebui sa ma simt inca tanara pentru ca mi-a placut mai mult "The hunger Games"? Vorba aceea:
"Love will be the gift you give yourself".