Putere si singuratate

Suntem la masa doar noi doi, iar pe masa e o cruciulita aduca de finii nostri din Israel. Copilul s-a jucat cu ea mai devreme si a ramas langa cosul de paine. Este din lemn si fier. Pe lemnul crucii este Domnul nostru rastignit... Mami, unde I-au batut cuie lui Iisus, peste tot? Nu mami, doar in maini si in picioare! Nu lungesc discutia, e prea dureroasa, ma astept sa ma intrebe de ce, insa el schimba directia.
- De ce atunci cand l-au omorat oamenii pe Iisus nu a coborat Dumnezeu din cer ?
- Ca Sa-L salveze?
- Daa!
- Iisus a venit cu un scop, avea un mesaj pentru oameni. Nu a facut asta pentru ca peste 3 zile urma sa invieze si El stia dinainte.
- Stiu asta!
Dupa o alta discutie despre misiunea lui Iisus pe pamant schimbam subiectul, apoi David revine ca un boomerang foarte sigur pe el: Iisus , dupa ce a inviat, a stat 40 de zile pe pamant apoi s-a urcat in cer. El sta mereu acolo si in fiecare zi cand un om moare coboara la el, ii imprumuta viata pentru o vreme pana la sfarsitul lumii, cand I-o daruieste pentru totdeauna.
Am ramas fara cuvinte, i-am raspuns doar ca are dreptate si il intreb de unde stie toate acestea, oare de la ora de religie? Nu, am citit eu in Biblie mai demult, incet, fiecare cuvant...
Se uita la mine cu o privire senina si calda, ma uit la ochii lui frumosi si parca vad un spirit intelept batran in corpul unui copil.
Ma intristez la gandul ca la sfarsitul lumii poate nu toti vom primi viata vesnica, iar el ma scoate repede din starea aceasta facandu-ma sa rad de idea cum ca sfintii stau in cer, noi nu-i vedem, dar ei ne vad cu inste ochelari speciali prin care se uita si vad prin nori, ceva cu infrarosu...

Mi-am amintit de un alt moment in care m-a uimit: in vacanta de vara, cand a mers la cursul "Emotiile mele", Marilena Ionescu i-a rugat pe copii sa exprime in forme din lut siguratatea si puterea. Eram pe holuri, dansa a iesit din clasa si mi-a zis: veniti sa vedeti ce a facut David, e extraordinar! Facuse muntele Caraiman cu crucea in varful lui. L-am intebat care e singuratatea si care e puterea si mi-a raspuns: crucea e puterea si muntele e singuratatea. Eu imi imaginasem invers. El vedea partea plina a paharului!
Multumesc Doamne pentru copilul acesta minunat!

Longevitate

De multe ori ma intreb care este secretul celor care traiesc mult. O fi regimul de viata? O fi, dar nu neaparat pentru ca am vazut oameni care au trait aproape 100 de ani in conditiile in care au muncit din greu inca din copilarie, au luptat in doua razboaie si au mancat si baut cam ce au apucat. O fi gena? Se prea poate, dar sigur mai este ceva. O fi bunatatea sufletului? E foarte probabil ca linistea din interior sa fie o parte mare mare din acest secret. Imi place sa ma uit la fetele lor si vad, la toti, o lumina. In ciuda suferintelor, chipul lor radiaza o lumina calda.
Cu siguranta dragostea-i de vina!

Back in time: metamorfoza

http://www.youtube.com/watch?v=hx8ytb10peI

Ziceam ca in afara casei ma vad ca slabanogul din Capernaum, cel care nu poate sa mearga pe picioarele lui, cel care a fost purtat pe brate de prietenii lui cu pat cu tot si coborat prin acoperisul  casei pentru a-l duce langa Mantuitorul. Eu ma vad asa pentru ca nu pot doar cu imaginatia si cu inteligenta mea sa merg pe picioarele mele fara ajutor, nu mai pot sa concep un proiect si sa-l duc la capat doar cu ideile mele. Trebuie sa ma sprijin pe cineva sau pe ceva: prieteni, cunostinte, rude, orice sursa de inspiratie. Am invatat sa copiez perfect si, desi nu-mi place chiar ideea de a copia, imi e usor asa, insa ma doare, pentru ca fac ceea ce nu as vrea sa fac. As vrea sa ajung la Mantuitorul, sa invat din nou sa merg, sa invat pasii si apoi sa “dansez” nu mai spun cat mi-as dori sa zbor. Desi zborul se impune, e dureros cand simti ca nici macar nu poti sa te ridici de la pamant.

Sunt ologul din gara care sade pe peron asteptand ca trenul vietii sa se intoarca daca trecut (oare a trecut?) sau sa soseasca - daca nu a venit. Ocazia unica care sa schimbe totul! Oare va sosi vreodata acel tren? Si daca da, il voi recunoaste? Si daca il voi recunoaste voi reusi  sa ma urc in el neputand sa merg? 

Sunt viermele din oul de matase incercand sa scot matasea cea mai buna pentru cei care ma ingrijesc, dar oare va veni clipa metamorfozei?             

Acasa sunt Marta din pilda cu surorile Marta si Maria care Il primesc in casa lor pe Mantuitorul. Maria se aseaza langa El si il asculta, Marta insa se ocupa de treburile casei pentru ca vrea sa fie o buna gazda, este prea ocupata si chiar se supara ca nu este ajutata. Replica Mantuitorului este: “Marta, Marta, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, însă un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea mai bună, care nu se va lua de la dânsa”. Eu, ca si Marta, nu am reusit sa inteleg ca Mantuitorul a venit in casa noastra nu pentru a fi hranit ci pentru a ne hrani. Cand voi reusi oare sa ma linistesc, sa ma asez langa Domnul si sa-L ascult?

Cum am ajuns oare aici? Candva aveam aripi si mi le-am retezat zburand neatenta printre crengi taioase.  Sau poate eram un inger care acum a decazut? Imi amintesc ca m-am bucurat de cateva ori vazand ca vine trenul si m-am ranit incercand sa ma urc din mers si am cazut. Asa am ajuns sa ma simt in acest fel. Din coconul meu am vazut o raza de lumina si am crezut ca sunt gata pentru zbor, dar am cazut pentru ca nu eram inca fluture.

Nu stiu daca e ceva ce trebuie facut, stiu doar ca trebuie sa spun un singur lucru: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa!

Moneda - One Day Closer to Death

Nu stiu cum se face, dar uneori viata ne intoarce moneda cu care am platit de parca ar fi o singura moneda pe lumea aceasta. Poate asa si este si, fie ea buna sau rea, eu cred ca suntem binecuvantati daca se intampla acest lucru.

The Wall

 28 August: Concertul "The Wall" al alui Roger Waters din Bucuresti. Mi-am comandat biletul de anul trecut pentru a fi sigura ca nu ratez acest concert pe care pot sa-l numesc concertul vietii mele de pana acum. Daca ceva m-a impresionat cu adevarat in viata a fost filmul "The wall" pe care l-am vazut la Institutul Francez in studentie, indragostita fiind de Pink Floyd inca din liceu. Pe vremuri am invatat pe dinafara versurile de pe acest album si le traiam cu intensitate in inocenta mea de om tanar. Am realizat in timpul concertului ca mi le aminteam cu usurinta in mare parte, iar daca am regretat ceva a fost faptul ca LP nu a putut sa ajunga. El, omul pentru care s-a inventat Pink Floyd!
In seara aceea trebuia sa ma intalnesc cu colegii de la munca pentru a sta impreuna, insa dupa cateva schimburi de mesaje nu am reusit sa ne regasim pentru ca eu am ajuns cu ceva timp inainte. Eu care intarzii intotdeauna! In final am prins un loc pe primul rand din fata si am decis sa raman acolo tinandu-ma de gardul acela pana la finalul concertului.Cateva zile dupa aceea mi-a rasunat in minte melodia "Good bye blue sky" si ma gandeam cat de actuale sunt versurile acestui album chiar daca a fost scris cu multi ani in urma.

Inima ranita

Cum se face ca atunci cand suntem raniti din cauza ca ne-a parasit cel pe care il iubeam, in mintea noastra reluam pana la epuizare momentele petrecute impreuna si ne ranim sufletul cu ele? O facem cu un repros la adresa lui considerat vinovat de aceasta situatie si mai rau ne ranim sufletul in loc sa ni-l mangaiem sfartecat fiind in momentul acesta. Si cum se face ca atunci cand suntem vinovati de suferinta cuiva uitam sa reluam pasajele cu momentele in care l-am ranit? Facem chiar tot ce e posibil ca sa uitam acel moment, numai ca sa nu ne doara. Ce mai conteaza celalalt cat timp noi suntem bine?
Ce ar fi daca am face invers? Adica atunci cand ne raneste cineva sa zambim amintindu-ne doar ce a fost frumos si sa fim recunoscatori pentru aceasta uitand tot raul, iar cand am ranit pe cineva sa ne amintim de acest lucru pana cand vom decide sa facem tot ce e posibil pentru a repara rana?

Iubirea nu e emotie, e o putere

Minunat interviul de mai jos astfel incat il pun aici sa-l gasesc si alta data.


http://www.formula-as.ro/2011/973/asul-de-inima-45/despre-dragoste-cu-parintele-pantelimon-de-la-manastirea-oasa-13840