"Buna ziua, sunt mamica lui Mihail, va rog sa-l ajutati sa fie gata in 5 minute pentru ca vin sa-l iau de la after...". "Hai mama repede ca ai intarziat la cursul de muzica, te mai joci si maine cu copiii..." "Nu avem timp sa ne jucam in seara aceasta pentru ca se face tarziu si nu am mancat, nu am facut nici baie si mai e putin pana la ora de culcare. Maine dimineata ne trezim devreme sa mergem la scoala." " Salut, cum mai sunteti? Totul ok? Da, si noi. Am si eu o rugaminte la tine: daca apare ceva de lucru pe la voi spune-mi si mie ca nu mai rezist aici si vreau sa schimb domeniul! Imi pare rau, dar nu se fac angajari la noi. Spune-mi insa ce faci tu acolo? In ce domeniu mai lucrezi? Nu conteaza, fac orice numnai sa plec de aici." "Dragi parinti, va rog sa aduceti copiii la opt fara cinci pentru ca nu avem timp sa terminam ce ne-am propus sa facem. Stiu ca sunteti obositi...". "Eu am noroc! Am prins un contract si lucrez mai mult de acasa, asa ca pot sa ma misc..."
Sunt replici pe care le aud zilnic. Ma intreb cum resimt copiii toate acestea, pentru ca parintii sunt stresati si se pune presiune si pe ei. Nu, nu exista suficient timp de joaca, suficient timp pentru o masa prelungita in liniste, nu mai sunt de fapt nici trei feluri de mancare. Nu mai sunt bani pentru rasfat, pentru vacante in strainatate, poate nici in tara. Trebuie sa ne ingrijim de toate cele trebuincioase copiilor si sanatatii lor si a noastra. Se fac sacrificii mari pentru a avea ce ne trebuie.
Si cu toate acestea suntem fericiti pentru ca avem o familie, pentru ca inca suntem sanatosi, pentru ca mai avem un job cat de cat si pentru ca avem ce manca si ce imbraca. Aceasta e majoritatea. Eu ii numesc supravietuitorii.
Pentru ca exista si ceilalti, muritorii dar si invingatorii.
Fericirea insa nu e distribuita la fel. Ea se afla printre toti, la fel ca nefericirea. Si are o fata sau alta in functie de unghiul din care o privesti.
Daca as putea sa schimb ceva la lumea actuala as face sa fie posibil sa fim mai linistiti. Ocupati si linistiti. Sa avem timp sa ne bucuram de mai mult timp cu familia sau cu noi insine, sa petrecem timp de calitate acasa, la masa, la joaca, la un film, intro vacanta, la scoala, la serviciu. Stiu ca nu e imposibil. Si nici nu e nevoie de prea multi bani pentru aceasta. Trebuie doar ca dorinta sa fie resimtita de majoritatea dintre noi si sa existe respect, dragoste si bunavointa. Ah, ar mai fi ceva: mai putina competitie si sa nu mai dam atentie non-valorilor ori valorilor de carton.
