Maica Domnului e infinita!

Plec de la serviciu in graba cu gandul sa ajung acasa repede si apoi sa o duc pe mamaie la casa ei. E agitata si vrea sa plece. Stiu si ca isi doreste sa ajunga la Sfantul Nectarie cat mai repede si, pentru a-i mai aduce un pic de liniste ii propun sa mergem mai inati pe la biserica. Ajungem pe la finalul prohodului. Este ajunul Adormirii Maicii Domnului si am venit cu gandul sa aprindem o lumanare, iar apoi sa ne continuam drumul. Atmosfera de pace si rugaciune, oamenii linistiti cu lumanari in mana, frumusetea slujbei si felul in care arata totul pornind de la icoana Maicii Domnului bogat impodobita cu orhidee albe si continuand cu vazele pline de crini de la icoane, felul bland si foarte bine pus la punct in care se miscau preotii, mirosul aerului de vara de afara si vantul usor care batea, toate acestea faceau momentul sa fie magic si nu am reusit sa ne dam seama cand a trecut timpul. Am ramas acolo si tot nu ne venea sa plecam aproape de finalul slujbei.
Am mers sa ne inchinam Sfintelor Moaste si sa le sarutam. Ma asteptam ca David sa se inchine, sa sarute racla si sa plece, insa el si-a alocat ceva timp pentru rugaciune. L-am simtit ca se roaga din suflet. Nu stiu ce spunea in gandul lui, dar nu am indraznit sa-l deramjez si sa-i soptesc ca lumea asteapta dupa noi. Era momentul lui si trebuia sa-l las sa curga.
Am cumparat lumanari ca sa le aprindem la vii si la morti. David a insistat sa tina tot timpul o lumanare aprinsa in mana, iar cand s-a topit a mers singur sa mai cumpere una. 
Ma simt obosita, sunt vrajita de slujba, stam in curte si ma uit pierduta peste lume. In capatul unui culoar format din oameni, pe care urmau va vina preotii la tamaiat, ingerasul se aseaza cu un pas in fata noastra a tuturor cu mainile impreunate pentru rugaciune si lumanarea aprinsa intre palme, inchide ochisorii si se roaga. Nu stiu ce se roaga si nu vreau sa-l intreb. Stiu ca nu isi doreste sa-mi spuna pentru ca se teme ca dorinta lui sa nu se mai indeplineasca. Ne miscam printre oameni si-mi spune ca m-am ingrasat, ca burta mea a inceput sa creasca si spera ca bebe poate s-a intors. Ii raspund ca nu are cum, dar ma asigura ca e posibil. Imi doresc sa se fi rugat pentru aceasta.
Acasa, la baie - momentul destainuirilor - il intreb daca vrea sa se spele pe par. Imi spune ca da pentru ca vrea ca Maica Domnului sa-l gaseasca curat. Ma bucur, ii fac baie cu dragoste si Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a daruit un copil atat de minunat. Imi spune David, fara nicio legatura: "Maica Domnului e infinita! Asa cum timpul e infinit." Nu-l mai iscodesc de unde i-a venit idea, probabil de la intrebarea "cat de mare e timpul?" la care i-am raspuns ca e infinit. O iau asa cum a spus-o pentru ca spune un lucru foarte frumos si adevarat. Copiii dau intelesuri noi cuvantelor . Noi "vorbim cuvinte, scriem cuvinte, dar nu se simte putere in cuvintele noastre" spune Sfantul Apostol Pavel.
Doamne, Tu ai cuvintele vietii vesnice!

Alăviu

Desi mi-a declarat in scris ca ma iubeste, de ceva vreme David ma tot calca pe picioare la propriu si nu pentru ca nu m-ar iubi, ci pentru ca nu e atent.  Disperata de durere am ajuns sa nu mai suport si i-am spus:
- Te rog sa ai grija pe unde mergi pentru ca mereu ma joci pe degetele de la picioare si ma doare. Tu ai idee cum e sa te calce cineva pe picioare? E ca si cum cineva ar pune doi pepeni odata pe un deget al tau! Cum crezi ca e?
- Ca un masaj! mi-a raspuns el relaxat.

Ne pregateam sa ne punem in pat pentru a continua "Aventurile lui Habarnam", dar ingerica si-a amintit ca nu spusese rugaciunea de seara si a vorbit gura fara el:
- Rugaciunea!
- Pai hai s-o spunem! I-am sugerat. Rapid a intors-o in favoarea lui
- Ah, dar eu am spus-o cand nu erai tu in camera!
- De ce ma minti? Eu stiu ca tu acum minti. Si chiar daca eu nu pot sa demonstrez ca tu minti, sa stii ca Doamne-Doamne stie tot. Pe El nu poti sa-L minti. Si acest lucru e valabil pentru orice in viata.
- Da? Pai atunci intreaba-L! Sa vezi ca nu te mint!
- Ok, eu nu te oblig sa te rogi. Ma voi ruga singura, iar tu o s-o faci cand o sa simti nevoia.

Cu o saptamana in urma a plecat in cantonament la munte. Ne-am trezit la 05:30 pentru ca la ora 07.00 pleca trenul. A fost de ajuns ca sa soptesc: David trebuie sa ne trezim ca sa ajungem la gara si a facut ochii mari, a plecat la baie adormit si mormaind:
- Trebuie sa ma spal pe ochi! S-a spalat cu apa rece, s-a spalat pe dinti pentru prima oara fara sa fie rugat si s-a cocotat apoi pe caloriferul din dormitor furat de peisajul minunat al rasaritului. Cerul era rosu si cativa norisori albi isi etalau pufosenia pe cer. Soarele nu rasarise inca, dar in curand avea sa apara incet-incet ca o minge mare de foc din spatele orizontului.
L-am chemat pe David la masa, dar tot nu reusea sa se dezlipeasca de fereastra. Era vrajit pe spectacolul rasaritului.
Am plecat de acasa in ultimul moment si i-am gasit pe colegii lui cand se urcau in tren. Ne-am luat la revedere in fuga si timp de o saptamana am stat cu inima cat un purice asteptand sa se intoarca.

Duminica s-a intors acasa putin obosit, insa cu un fizic de invidiat. Am aflat si ca era indragostit de cea mai mare fata din grupa si ca era gelos pe un alt coleg care ii tot zambea fetei si i-a spus acestuia:
- Tu esti indragostit de Andra!
- Da' de unde stii tu? I-a raspuns acesta.
- Stiu pentru ca mereu ii zambesti!
Celalalt l-a lasat fara raspuns spulberand sperantele lui de a afla ca nu e asa. Ma intreba cum ar putea sa-i spuna ca el o iubeste si i-am spus ca cel mai bine ar fi sa vorbeasca cu ea si sa-i spuna direct, dar nu i s-a parut o idee buna pentru ca nu vrea sa-l auda ceilalti. In acest caz, i-am sugerat, asteapta sa te faci cat ea de mare si de bun si poate o sa indraznesti sa-i vorbesti.
Mi-a aratat o poza pe telefon cu ea si m-am amuzat foarte tare de pozele pe care le facuse in cantonament. Mi se confirma inca odata ca are talent de fotograf. Are ochi cum s-ar spune si pentru ca ii place foarte mult sa faca poze, cred ca merita un telefon mai performant in acest sens.

Aseara cand am ajuns acasa mi-a aratat un "tatuaj" facut de el pe picior deasupra genunchiului, cu pixul. A fost o mare provocare sa-i fac baie, ca sa nu se stearga tatuajul si a trebuit sa i-l reimprospatez dupa aceea. Era un soare si deasupra lui scria "SAMBATA", iar sub el era ceva ilizibil. L-am intrebat ce scrie acolo si a spus ca nu stie. Mana lui singura a scris si ii place foarte mult ce a iesit. De fapt doar asta ii place din tot tatuajul, iar pana seara mi-a repetat de cateva ori ca nu stie cum, dar mana lui singura a scris si a iesit foarte frumos. Restul mesajului e simplu: sambata sa ne trezim de dimineata ca sa privim rasaritul soarelui. Asa s-a gandit el: ca sambata e cel mai bine pentru ca avem cel mai mult timp si nu trebuie sa plecam nicaieri. Il iubesc!

Tot aseara I-am adus niste promotionale de la un coleg de birou: ochelari de inot, minge de volei, minge de tenis si doua rachete pt plaja. S-a bucurat atat de mult de ele, incat simtea nevoia sa-mi daruiasca si el ceva, dar nu stia ce si mi-a raspuns foarte sigur pe el ca si cand pregatise surpriza de mult timp:
- Mami, si eu am o surpriza pt tine!
- Super, ce surpriza? M-as fi bucurat mult sa vad ca si-a facut o tema pentru scoala sau ca e desenat deva, dar nu, nu despre aceasta era vorba! S-a dus la calculator si a fabricat surpriza pe drum de la canapea la scaun in cateva secunde. A intrat pe net si m-a rugat sa-l ajut sa scrie corect "rochii frumoase". Are o problema la grupurile de litere "chi", "che", "ci", etc si la numarul de "i" dintr-un cuvant. E si normal de altfel intrucat nu le-a studiat inca, dar le banuieste bine.
Internetul a afisat, desigur, o multime de raspunsuri si a ales rapid o rochie verde cu volane.
- Uite, cred ca cu aceasta ti-ar sta bine. Iti place?
- Sigur ca imi place, pe mine ma prinde verdele!
- Uite mai e una lunga, asta iti place?
- Da mami, e cam eleganta pentru mine, dar e foarte frumoasa. Poate o sa mi-o cumpar vreodata de revelion.
Vorbea ca si cum am fi fost intr-un super-magazin de lux (desi el nu intelege sensul cuvantului lux asa cum nu intelege sensul banilor), iar el avea posibilitatea sa-mi ofere orice rochie, numai sa vreau eu sa aleg. Credea ca aratandu-mi poze cu rochii frumoase ma va face fericita. Si m-a facut! Dar nu cu pozele, ci cu gestul sau!
Acum deja ma topesc!

Mama

Mama imi spune: daca tu esti slaba si ingerul tau e slab!

Frici

Cand vorbesc cu Lili parca tot universul isi aliniaza planetele pentru mine, in bine, desigur! "Dumnezeu te ocroteste, El creaza o cupola protectoare pentru toti care au copii! Fii cu inima deschisa! Chiar daca ai trecut prin incercari grele, tu tot in picioare ai cazut!" Asa imi spune si primesc vesti de la ea exact cand beleaua e mai mare. Sau cel putin asa o vad eu.
Mi se intampla frecvent ca atunci cand imi pierd increderea, cineva sa ma sune si sa-mi spuna: ai incredere! Cineva care in mod normal nu stie ca mi se intampla ceva!
Cica la 7 ani se repeta anumite lucruri din viata ta, asa mi-a zis astazi... Oare ce ce faceam acum 7 ani? Ah, da stiu: pe 30 mai la 5 dimineata goneam trecand pe rosu cu masina catre Cantacuzino. Eu ma ofilisem de dureri si parca totul in jurul meu amortise, iar o liniste matinala scaldata in raze curate de soare se asternuse. Doar melodia aceasta se auzea la radio: http://www.youtube.com/watch?v=OfJRX-8SXOs
Pe vremea aceasta botezam....

Oricata frica ar fi in mine acum, nu la ea trebuie sa ma gandesc. Ma rog pentru iubire. Sa ma invredniceasca Tatal ca in suflet sa am multa multa iubire si atunci de nimic nu imi va mai fi teama! Decat de El, desigur!

 

Vise

Oare avem nevoie de o lume locuita concret de ingeri pentru a crede in ea? Trebuie sa o putem atinge, simti, intelege pentru a fii convinsi ca ea exista?
Dincolo de concret exista lumi de spirite, de ingeri, de fiinte pe care ochiul nostru nu le poate vedea, insa sufletul, in anumite circumstante, da, le poate vedea cu ochii lui. E o intreaga desfasurare de forte acolo, sunt evenimente care se intampla, e bucurie si tristete si acolo in concordanta cu ce e aici. Ei ne vad si ne inteleg, noi insa putem sa-i acceptam prin credinta, pe nevazute, si doar uneori pe simtite.
Pentru cei care cred, dar mai ales pentru cei care nu cred mi-as dori sa putem punem noi bazele, aici pe pamant, unei lumi de ingeri, de oameni cu suflete de ingeri, inainte de a ajunge sa o vedem pe cea din cer.
Una din cai ar fi aceea de a visa si de a nu lasa visele sa moara. Inca din copilarie noi visam sa facem lucruri marete, altii avem puterea sa mai visam si cand ne facem mari, iar unii dintre noi chiar dam viata acestor vise.  Insa, intro lume guvernata de indivizi care nu au intentii bune si nu sunt patrioti, de oameni care nu-si iubesc semenii si nu iubesc pamantul pe care traiesc, multe vise mor. Ti-e greu sa mai visezi cand trebuie sa stai la panda ca sa te feresti de pricole, iar atunci cand in sfarsit ai reusit sa pui deoparte cateva vise, nu iti permiti sa le exprimi caci stii ca nu vor fi sustinute.
Uiti sa visezi, intri intro stare de mahmureala, esti obosit si bulversat. Iar acolo unde lumea nu mai viseaza e greu ca ceva maret sa se construiasca.