Antenuta

Baita de seara este, mai de fiecare data, momentul confesiunilor. Atunci povestim ceea ce nu se poate povesti oricum si oricand si atunci ne si place sa cantam de ne-aud, cred, si vecinii din blocul de vis-à-vis.
In seara respectiva insa "Piu" era un pic suparat, dar am crezut ca poate e doar oboseala, insa el nu a rezistat si a inceput sa planga cu lacrimi de crocodil:

- Mami, azi la scoala copiii au avut suflet rau.
- Toti? Si de ce spui asta?
- Nu toti...
- Ce s-a intamplat?
- X*** mi-a omorat melcul!
- Ce melc?
- Melcusorul meu. Am gasit in gradina un pui de melc si l-am luat cu mine in clasa, iar ea mi l-a luat, i-a smuls casuta, l-a strivit sub picioare si l-a omorat!
- Imi pare rau mami, dar nu fii trist, poate nu a murit.
- Ba da, pentru ca nu are cum sa traiasca fara casa!
- Nu gandi asa dragul meu, Dumnezeu are grija de toate fiintele si poate l-a salvat si pe el, poate e fericit in iarba acum! Poate ca el traieste si fara casa!
Nu stia ce sa creada. Intre timp ne-am imbracat si am mers in camera lui. Cautam cartea de povesti si el s-a dus la fereastra.
- Mami, poate ca sufletul lui e acolo sus acum...
- Poate mami, gandeste-te ca acolo e frumos si e mai aproape de Dumnezeu, iar daca tu l-ai iubit atat de mult fii sigur ca el e fericit acolo. Dar poate traieste, cine stie? Hai sa citim o poveste!
Cuvintele mele au trecut ca vantul pe langa el. S-a suit in pat, statea turceste si a inceput din nou sa-l jeleasca.
- Tu nu intelegi, era prietenul meu cel mai bun!
- Mami esti obosit, vorbim maine!
- ... si a mers pe degetul meu. Il chema Antenuta! Era si el un copil, daca il asteapta mama lui acasa? Nu pot sa cred ca l-a omorat!
- Of mami, imi pare rau! Te rog nu fii suparat pe colega ta, nu si-a dat seama ce face. Poate ai suparat-o cu ceva si a vrut sa se razbune pe tine.
- Nu am suparat-o cu nimic! Sa stii ca ma doare inima.
Simteam ca lesin, voiam sa incheiem discutia, dar nu ma puteam ridica de pe covor sa ies, iar el nu inceta sa se jeleasca. A intrat tatal sau pe usa si a iesit la fel de repede cum a intrat.
I-am promis ca voi merge a doua zi la scoala cu el si am sa vorbesc cu doamna invatatoare despre acest subiect. Din pacate a doua zi am ajuns foarte tarziu la scoala si nu am vrut sa mai deranjez ora.
Seara mi-am primit reprosuri ca nu m-am tinut de promisiune, i-am explicat ca nu aveam cum si i-am spus ca daca l-a iubit cu adevarat pe Antenuta sa fie curajos si sa vorbeasca el cu doamna. Nu sa dea nume, doar sa o roage sa vorbeasca cu copii ca trebuie sa ne purtam frumos cu animalele si cu toate fiintele din jurul nostru.
Nu a avut curaj si a insistat sa merg eu cu el. M-am sfatuit cu dna psiholog si cu o mamica a carei fetita jelise cot la cot cu D. melcusorul si ambele m-au incurajat sa merg sa discut problema.
Dna invatatoare a fost foarte intelegatoare si mi-a respectat dorinta de a nu da nume.
Seara, am auzit un cantecel prin casa "sa va purtati frumos cu animalele, sa nu omorati melcii..." si am aflat ca-l stie de la scoala!
Mai mult, domnul de religie le-a spus o poveste a carei concluzie era: cum te porti cu animalele asa se poarta si ele cu tine. Nu am reusit sa aflu povestea, dar am inteles concluzia. Am intarit si eu spusele lui zicand: si cu oamenii e la fel!