Predestinare

Predestinare: as vrea sa cred ca nu exista! Uneori lucrurile se intampla intr-un fel pe care simti ca nu-l poti controla ca si cum ar fi un plan si, orice ai face tu, tot acolo se ajunge. Atunci dam vina pe predestinare. Oare nu putem interveni deloc in desfasurarea acestui plan?  Nu trebuie sa ne bazam pe puterile noastre ci pe ale lui Dumnezeu acceptand umilita si renuntarea de sine, caci nu degeaba a venit Hristos pe pamant.
Cred ca exista doua feluri de forte in universuri: bune si rele, iar ceea ce simtim noi ca un plan e de fapt lupta dintre acestea. Acum dam de necaz si cautam solutii, apoi parca se vede o lumina  si iar sperantele se destrama si alte ziduri se darama si tot asa. E o lupta in care noi mereu avem de ales cui sa dam apa: lui Praslea sau zmeului. Si pentru ca ne convine ce ne promite cand unul cand altul, ii hranim pe amandoi, dar in final doar unul invinge, caci lupta e pe viata si pe moarte.