Iadul e pavat cu intentii bune! Asta ar trebui sa stim cand
luam decizii bazate pe “intentii bune”, pe ceea ce spunem noi ca e bine pentru
altii atunci cand vrem sa ne usuram noua drumul.
Care e diferenta intre un om care a trait 40 de ani amortit
din motive fizice si unul care a trait amortit 40 de ani pentru ca a dormit sanatos
tun? Primul nu are nicio vina si poate sa spere mai usor la mantuire, al doilea e vinovat de lene si poate sa spere la mantuire si el daca se trezeste, iese afara si face ceva pentru aceasta. A dormit pentru ca in jurul lui a fost liniste si intuneric si pentru ca i-a fost teama de lumina zilei nestiiind ca lumina soarelui incalzeste si da viata.
Pe copiii nostri sa-i scoatem in lume, sa le aratam cat e de
frumoasa viata pentru a o iubi, sa-i incurajam sa faca lucruri bune si frumoase
pentru a se iubi pe ei insisi. Daca noi suntem prea batrani sau prea fricosi
pentru a ne bucura de viata, macar sa nu-i lasam pe cei tineri sa “doarma” linistiti.
Iar suferinta aceasta a proaspatului trezit pentru timpul pierdut si pentru linistea ne-buna sa fie de
folos la ceva: sa fie invatatura pentru a nu-i lasa pe altii sa fie prea linistiti. Fiecare
problema vine cu un cadou.
Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart… este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea,orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu…
No comments:
Post a Comment