Am citit un interviu care mi-a plouat atat de multa roua in sufletul meu uscat incat vreau sa-l recitesc si sa-l recitesc si sa-l recitesc... Nu in speranta ca va rasari vreo floare de acolo ci pentru ca, asa cum intervievatul spune, "stiu ca nu stiu" si pentru ca-mi reaminteste ca tot ce trebuie sa fac e sa ma rog. Da, chiar cred ca usa te descopera pe tine!
Si nu e vorba doar de statutul de actor ci de noi toti, actorii din vietile noastre.
http://mihneamaruta.ro/2013/06/11/interviu-cristi-puiu-nu-tu-descoperi-usa-usa-te-descopera-pe-tine-tu-poti-doar-sa-te-rogi/
"Eu mă uit la lucruri şi-mi pun nişte întrebări, şi-am ajuns la nişte răspunsuri care, cu siguranţă, sunt provizorii, pentru că se află în relaţie directă cu ceea ce ştiu până în momentul ăsta. Şi vorbesc strict despre drumul pe care l-am făcut eu, nu vorbesc despre cărţi…"
"De-asta mi-a plăcut când am găsit într-un interviu al lui David Bohm enunţul care spune că percepţia este o extensie a gândirii şi că, de fapt, capcana gândirii o reprezintă gândurile deja fabricate, că alea se transformă în nişte filtre care te împiedică să vezi lumea. În faţa ta se petrec nişte fenomene, tu nu reuşeşti să le pui în nici o cutie, şi-o să cauţi întotdeauna o cutie în care să le pui."
No comments:
Post a Comment