Strada

Intr-o seara, cand inca mai era ceva lumina de zi, trec cu masina pe o strada apropiata si vad, la capatul unei treceri de pietoni, un om ce strajuia o cruce langa care ardeau lumanari si erau flori proaspete. Ma trece un fior si merg mai departe incercand sa nu ma gandesc cine a disparut acolo. Ma intorc dupa ceva timp cand era deja intuneric si-l vad pe acelasi om, stand nemiscat, la capatul celalalt al trecerii. Nu voia sa traverseze, statea doar acolo ca o statuie si privea crucea de vis-à-vis. L-am vazut de departe si l-am privit dupa ce am trecut: nu se misca de acolo. Imi spun ca acolo trebuie sa fi disparut cineva care ii era drag, dar nu am inteles de ce statea pe partea celalta a drumului de data aceasta. Poate voia sa plece, dar nu putea.
Peste doua zile intamplarea face sa trec din nou pe acolo de dimineata. Acelasi om strajuia crucea, lumarile erau aprinse, flori proaspete... Ma doare sufletul deja cand ma gandesc ca sigur ii lipseste tare mult persoana aceea din moment ce petrece atat de mult timp acolo. Mi se pare imposibil sa cred ca e doar o coincidenta prezenta lui acolo chiar in secundele cand eu treceam pe acolo. O fi vre-un inger?
Ajung acasa seara si vreau sa ma imbat cu mirosul de tei, insa nu mai am putere sa merg in parc asa ca deschid fereastra de la balcon si scot capul pe fereastra, insetata de miros de tei. Ceva se simte, e tei amestecat cu aerul poluat al orasului si e cald. Vis-à-vis, o gasca de tigani se bucura de o bucata de ciment stand pe scari, cantand si mimand un dans. Vorbesc tare, rad, un copil mic plange si trece din brate in brate. Nu au inhibitii si sunt insetati de aer si ei ca noi toti.
Ma gandesc ca e o mare binecuvantare sa fim in viata sanatosi si sa simtim miros de flori, sa ne bucuram de viata si imi doresc in acelasi timp ca sufletele celor plecati de langa noi sa poata sa coboare din cand in cand pe pamant si sa miroasa florile sau sa guste fructele. Macar cand infloresc teii sau cand se coc ciresele.