To remember...

Ma uit in jurul meu la mediul in care traiesc 9 ore pe zi si vad ca se cere punctualitate, actiune, minte clara, lupta, concurenta, relatii, incordare, etc si imi propun sa ma schimb ca sa merg si eu pe drumul acesta.  Fac eforturi, uneori imense ca sa fiu pe aceeasi lungime de unda cu cei din jurul meu. Dar nu e usor atunci cand in drumul tau dimineata iti iese un melc frumos langa o nuca mai mai sa calci pe el! Cum sa te gandesti ca o sa intarzii la munca si sa nu te opresti o secunda sa-l privesti si sa zambesti? Apoi fug catre statia de autobuz si ma urc aproape din mers, ma obisnuiesc repede cu mirosurile, calcatul pe picioare si imbulzeala, respir un pic intre autobuz si metrou, alte mirosuri si alta imbulzeala in metrou unde ma chinui sa deschid o carte, dar simt cum priviri mustratoare ma lovesc in ceafa si renunt! Las' ca poate o deschid la intoarcere! Ajung la birou, imi torn o cafea calda (imi place mirosul de cafea mai mult decat gustul sau) si imi propun sa intru in forta pe treaba mea. Suna telefonul. O prietena draga vrea sa stie ce mai facem si imi propune sa ne vedem in weekend cu copiii! Hm, abia astept. Doamne, nimic nu e intamplator! Copilul meu fredoneaza melodii de la Voltaj in ultima vreme, ii plac mult si m-a intrebat acum cateva zile:
- Mama, cum il cheama pe tipul care canta?
- Calin Goia
-Aha
peste doua zile:
- Mama, cum ziceai ca-l cheama pe tipul de la Voltaj?
- Calin Goia. De ce ma intrebi?
- Pai, mama, te rog, cauta-l tu pe internet sau unde stii tu si spune-i ca vreau sa ma intalnesc cu el sa ma invete si pe mine sa cant ca el!
Am ramas fara replica! Ii promit ca incerc sa-l duc la un concert de-al lor sa vad  ce iese!
Ii povestesc prietenei mele de acest lucru si imi spune: vezi ca o alta prietena de-a noastra e vecina la munca cu Calin Goia! Wow, ce mica e lumea atunci cand un copil isi doreste ceva! Poate se intampla vreo minune si chiar o sa-l intalnim pe Calin Goia! Asa s-a intamplat si cu fetita ei care si-a dorit sa-i intalneasca pe cei de la Mono Jacks, i-a intalnit si, mai mult, le-a trimis un desen, iar acum ei il pastreaza pe peretele camerei unde repeta. Deci totul e posibil in lumea copiilor!

Scriu cateva mail-uri si imi amintesc de un prieten de la un fost loc de munca ca scria frumos pe un blog candva. Il rog sa-mi retrimita link-ul catre blogul lui si recitesc postul care mi-a placut atat de mult pe vremuri. Imi place ideea de a pune o conversatie placuta pe blog: http://mihaidd.blogspot.ro/2010/03/memories.html

Continui munca, apar colegi, din nou aceleasi linii: unele drepte si incordate, altele frumoase fin desenate, altele te lovesc in fata, unele viu colorate, altele mai fade... Tin mortis sa raman pe drumul acesta, dar ma impiedic. Mai ales cand unii mai glumeti fac sotii pe seama mea si mai intind piciorul cand incerc sa sar... Mai cad pe branci, ma ridic, mai fac cativa pasi...

Ma consolez insa cand stiu ca pe lumea asta sunt atatea persoane minunate, cum ar fi Seba:  http://capracutreiiezi.blogspot.ro/2012/09/malls-secrets.html si bineinteles David care uita sa ajunga intre in clasa de dragul unei frunze!

Ma intorc rapid la treaba pentru ca timpul nu sta dupa mine....