Pantofii norocosi

 

Zilele trecute mi-am cumparat o pereche de pantofi care mi-au placut asa de mult ca nu m-am putut abtine sa nu-i pun in picioare pana acasa. Da’ ce sa vezi? M-au ranit atat de tare la un picior ca nu mai puteam merge si, cum era frumos afara (lumina de septembrie), nu am vrut nici sa ma urc in autobuz, deci mi-am facut curaj si am pornit-o pe jos. Pe la jumatatea drumului am renuntat si am decis sa-mi pun la loc sandalele. Asadar m-am asezat pe o bancuta ca sa fac schimbul. La capatul celalalt al bancii o batranica se chinuia tare sa manance o pruna. M-am uitat la ea oarecum amuzata, dar si cu mila. Avea fata senina, ochii de un albastru deschis spalacit, iar mainile si picioarele putin umflate. I-am dat vreo 70 de ani. Desi nu prea reusea sa se bucure de pruna ei, se amuza si ea de situatie. A inceput sa-mi vorbeasca:

-           Ma chinui sa mananc pruna asta si nu reusesc pentru ca are coaja tare si, Doamne, am cumparat ca o nebuna, ia uite cate am luat! Imi era pofta si acum nu pot sa le mananc! Nu am indraznit sa ma uit in plasa ei, insa i-am zimbit compatimind-o:

-          Va inteleg… Ea a continuat vesela:

-          Hm, va strang pantofii? Uite la mine (avea papuci in picioare), mi-am luat si eu pantofi de merg desculta!

-          Dar de ce? Ce au pantofii, va bat?

-          Da, ma strang. Cand i-am luat am probat doar unul cu piciorul care nu era umflat si mi s-a parut ca vine bine. Cand am incercat sa merg cu ei nu am mai putut pentru ca, uite, sunt operata si am picioarele umflate.

-          Imi pare rau…

-          Eh maica, ce sa mai zic si eu la varsta mea. Voi tineretul… si s-a oprit din vorba.

-          Da’ cati ani aveti?

-          95!

-          …!!! Pai multi inainte… Aveti copii? (ma gandeam ca la varsta ei si cu problemele sale ar fi fost normal ca unul din copiii ei sa o ajute sa-si aleaga o pereche de pantofi calumea).

-          Da, am, dar au si ei serviciu si nu au timp de mine. Ma descurc singura, uite-asa incet-incet.

-          Bine, aveti grija de dvs., o zi buna in continuare!

-          Drum bun maica, sa jungi cu bine acasa!

-          Multumesc la fel.

Am ajuns… si ma tot gandeam, cum o fi la 95 de ani? Mi s-a parut intreaga la minte, senina si puternica. Mi-a placut ca se amuza, nu se supara deloc pe neputinta ei si era prietenoasa. Si a primit 70 de ani de la mine, cu 25 mai putin decat avea. Asta da compliment!
Mi-am amintit de batrana din Joe Black, nu pot sa uit vocea aceea sfarsita, dar foarte foarte calda si impacata. Daca nu era faza aceea in film nu mi-ar fi placut niciodata de Brad Pitt.
Cred ca e mare lucru sa fii impacat cu tine la batranete!