Scoala mea!

Am inceput si noi, odata cu totii, scoala. Steluta mea si-a facut loc cu nerabdare printre copiii din curte si a ajuns rapid in fata acolo unde se adunasera cei de varsta lui. Dna invatatoare ii astepta zambind cu dragoste si s-a pregatit pentru aceasta zi cu atata grija de parca ar fi trebuit sa soseasca niste ingeri adevarati trimisi de Dumnezeu cu o misiune speciala pe pamant. Le-a vorbit cald si frumos, iar pasii dansei fermi i-a insotit catre sala de clasa. I-au urmat parintii care, ca si copiii, au intrat in scoala printr-o poarta magica desenata pe un carton mare si care se asmana cu poarta unui castel, dupa care au trecut pe sub un pod de flori facut de copiii mai mari din scoala. M-a impresionat aceasta primire, desi nu ma asteptam sa ma emotioneze ceva pentru ca participasem in zilele anterioare la pregatiri. Am cusut cateva penare pentru baietei si am ajutat la pregatirea clasei cu o zi inainte de inceperea scolii. Emotiile mele disparusera, dar m-au incercat totusi putin datorita primirii frumoase. Clasa era curata, cu bancute noi mici facute special pentru clasa pregatitoare, cu perdele curate frumos calcate de o mamica, cu flori proaspete de decor si aranjamentul specific Waldorf cu materiale asezate in valuri, obiecte de decor aduse din natura si lumanarele colorate. Cel mai mult mi-a placut desenul de pe tabla. Desenul acesta cu mingea de clestar tinuta in mana de un voinic, pe un drum ce duce la un castel avand deasupra capului un corb si in fata sa o mare cu o balena in ea, ilustreaza de fapt povestea cu care copiii si-au inceput scoala. Am fost norocosi, ca si parinti, sa luam si noi parte la aceasta ora si sa intram in atmosfera aceea de basm inconjurati de ingeri adevarati.

Ingerasul meu s-a intors acasa topaind si cantand "I love rock'n'roll". Singura lui dezamagire a fost ca nu a gasit in sala de clasa locul cu jucariile :). I-am explicat ca e baiat mare si ca la scoala nu sunt jucarii, insa si-a incercat totusi norocul soptindu-mi la ureche: "mami, poti sa vorbesti tu cu dna invatatoare si sa o intrebi daca pot sa aduc jucarii la scoala?" I-am spus ca nu, pentru ca nimeni nu vine cu jucarii la scoala, insa nu a renuntat: "... dar uite cum facem: eu iau o jucarie de acasa si o voi ascunde in vestiar." L-am dezarmat spunandu-i ca nu are nici vestiar.

Acasa insa, in camera lui, si-a adus toate jucariile care ii plac si se bucura de ele in timpul sau liber.