We never listen enough

Stiu o poveste frumoasa si cred ca e binecuvantat cel care o traieste. Este vorba de a-ti gasi vocatia si de a gasi un mod prin care sa te exprimi tu ca fiinta. Un mod de a da din tine tot ce e mai bun si mai frumos. O prietena de-a mea care a lucrat ca orice om obisnuit la o firma obisnuita. Fiind in concediu de maternitate a inceput a face ceea ce simtea ea in adancul sufletului ca-i place foarte mult sa faca: si anume sa aranjeze flori. Imi spunea ca iubeste atat de mult florile si ii place asa de mult sa faca aranjamente incat, atunci cand inchidea ochii vedea numai flori. A inceput in joaca si cei din jur au incurajat-o sa continue pentru ca-i iese tare bine. A continuat sa se joace in acest fel si asa, a ajuns sa faca arta. Spunea "Eu sunt un om timid si ma simteam frustrata ca nu pot sa ma exprim. Aveam atata frumusete de daruit si nu stiam cum. Aranjand florile am reusit sa ma exprim."

Zilele trecute cautam cu disprare un mod de a ma bucura. Simteam o nevoie iesita din comun de a reusi ceva, de a rade sau  macar de a primi o imbratisare. M-am apucat de treaba prin casa si am reusit, intr-adevar, sa sparg cateva pahare (cica e un lucru bun pentru ca cioburile aduc noroc :) ! ). M-am gandit sa merg la o comedie la cinema, dar am anulat pentru ca ultima data cand am incercat sa fac asta suparata fiind, am reusit sa plang in hohote cand toti radeau. Iar imbratisarea nu o puteam primi decat de la cineva de care sunt apropiata si in care am incredere. Si cum in jurul meu erau doar colegi ocupati pana peste cap cu munca lor, am renuntat la idee.

Dar, ca de obicei, Dumnezeu are grija de mine. Cand mi-e sete nu imi pune un pahar cu apa pe masa pentru ca nu l-as vedea sau l-as sparge, ci mi-l pune in mana si imi toarna pe gat.
Asadar, conducand (pentru ca nu reusesc sa mai cobor din masina in ultima vreme - e locul meu de singuratate departe de lume) am sunat la un radio pt un concurs si am castigat o invitatie de 2 persoane la o cina neobisnuita. Ideea cinei este sa mananci pe intuneric sau mai bine zis pe orbeste pt ca nu vezi nimic in jurul tau. Te bazezi doar pe celelalte simturi si atat. Astfel, simtul gustului e mai bine pus in valoare. Imi povestea un prieten ca a trait aceasta experienta si i s-a parut amuzanta, mai ales ca partenera sa a facut si cateva glumite :) profitand de mediul respectiv. Cadoul meu este un mesaj neasteptat si care m-a bucurat foarte mult: ca trebuie sa-mi deschid urechile mai bine. Inteleg prin aceasta sa fiu mai atenta la nevoile semenilor mei, dar si sa ascult mai cu atentie. Sa ascult mai mult si sa vorbesc mai putin.  

Cat despre vocatie, as vrea "sa cant", dar nu stiu sau poate stiu, dar nu mi-am gasit melodia.
Daca Freddy e doar "a singer with a melody" eu ma simt "a singer without melody" pentru ca vreau sa ma exprim si vreau sa dau din mine tot ce e mai frumos, insa nu gasesc un mod de a o face. 

Oricum ar fi, versurile de mai jos merg la suflet:

Freddie Mercury - In my defense

In my defense what is there to say
All the mistakes we made must be faced today
It's not easy now knowing where to start
While the world we love tears itself apart

I'm just a singer with a song
How can I try to right the wrong
For just a singer with a melody
I'm caught in between, with a fading dream

In my defense what is there to say
We destroy the love, it's our way
We never listen enough, never face the truth
Then like a passing song, love is here and then it's gone
I'm just a singer with a song
How can I try to right the wrong
For just a singer with a melody
I'm caught in between, with a fading dream

I'm just a singer with a song
How can I try to right the wrong
I'm just a singer with a melody
I'm caught in between, with a fading dream
Caught in between, with a fading dream
Caught in between, with a fading dream

Oh what on earth, oh what on earth
How do I try, do we live or die
Oh help me God, please help me