Miercurea Mare. Slujitor al celorlalti.

Incerc sa fac un rezumat al celor auzite astazi la Trinitas in discutia cu Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Coman  pentru a-mi aminti aceste cuvinte pe viitor.

Slujitor al celorlalti. Domnul nostru Iisus Hristos acesta este: slujitor al celorlalti, chipul umilit, spaland picioarele ucenicilor. Insa educatia pe care o primim si o promovam astazi este contrara acestei invataturi, poti sa-i spui ca este antihristica: vrem ca ceilalti sa ne spele noua picioarele; altii sa ne slujeasca pe noi; vrem sa avem toata stiinta acestei lumi; suntem competitivi.

Omul, in fata lui Dumnezeu, trebuie sa se desfiinteze pe el insusi. Nu trebuie sa ne bazam pe puterile noastre ci pe ale lui Dumnezeu. Acceptand umilita si renuntarea de sine, suntem pe treapta cea mai de sus in fata lui Dumnezeu, insa pe treapta cea mai de jos in fata oamenilor. Asadar, imbratisam tertipuri si facem compromisuri cand in calea noastra vine o imprejurare grea. Evitam crucea.

Din Cartea lui Iov, cap 38:

"
3.	Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voi întreba şi tu Îmi vei da lămuriri!
4.	Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă ştii să spui.
5.	Ştii tu cine a hotărât măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanţul de măsurat?
6.	În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului,
7.	Atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă şi toţi îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau?
8.	Cine a închis marea cu porţi, când ea ieşea năvalnică, din sânul firii,
9.	Şi când i-am dat ca veşmânt negura şi norii drept scutece,
10.	Apoi i-am hotărnicit hotarul Meu şi i-am pus porţi şi zăvoare
11.	Şi am zis: Până aici vei veni şi mai departe nu te vei întinde, aici se va sfărâma trufia valurilor tale?
12.	Ai poruncit tu dimineţii, vreodată în viaţa ta, şi i-ai arătat aurorei care este locul ei,
13.	Ca să apuce pământul de colţuri şi să scuture pe nelegiuiţi de pe pământ?
14.	În revărsatul zorilor, pământul se face roşu ca roşiile peceţi şi ia culori ca de veşmânt.
15.	Cei răi rămân fără noaptea (prielnică lor) şi braţul ridicat este frânt.
16.	Ai fost tu până la izvoarele mării sau te-ai plimbat pe fundul prăpastiei?
17.	Ţi s-au arătat oare porţile morţii şi porţile umbrei le-ai văzut?
18.	Ai cugetat oare la întinderea pământului? Spune, ştii toate acestea? " Privind chipul Mantuitorului, cum e posibil sa credem ca noi putem da solutii acestei lumi? Solutiile sunt in mana lui Dumnezeu. Tu trebuie, ca faptura, sa le primesti, smerindu-te pana la moartea pe cruce. Singura salvatoare e crucea! Cine nu accepta crucea va merge catre finalul tragic. Nadejdea reala, nu cea prefacuta, nadejdea este semnul raportarii minimale la Dumnezeu. Deznadejdea e incredintarea in puterile lumesti. Spectacolul lumii de bucurii si de voiosie e interupt uneori de moarte si ne amintim ca toti, pana la urma, vom ajunge sa ne intalnim cu ea. Ne ascundem de cele mai multe ori spatele nestiintei si nu ne straduim sa intelegem nici macar sensul unor lucruri marunte, dar sensul ultim al vietii? Fiecare existenta e unica si suntem chemati la un dialog personal cu Dumnezeu. Ne simtim coplesiti din acest motiv si incercam sa ne ascundem in spatele neputintei, insa conditia umana presupune accesul la resursele lui Dumnezeu. Sensul ultim al vietii inseamna sa ne asumam o stare de cainta, de pocainta, o conditie dependenta de Bunul Dumnezeu, de umilinta si smerenie si vom vedea in acest fel ce departe suntem de ceea ce ar trebui sa fim.

so ya thought ya may like you go to the show
to feel the worm thrill of confusion that space cadet glow