Toamna trecuta a sosit la mine cu bucuria ca tu inger drag te vei altura familiei noastre. Si ne-am bucurat asa printre frunzele batute de vant in bogatia toamnei si ne-am tot bucurat si printre fulgii de zapada, sub pomul de Craciun. Asteptam sa vina primavara ca sa culegem tamaioare din livada si apoi sa vina Pastele. A venit primavara si am cules tamaioarele amandoua, dar Pastele nu l-am mai prins impreuna.
Cea mai asteptata a fost vara cu iunie al ei plin de cirese pentru ca ti-am spus ingerasule: "tu vei sosi odata cu ciresele, ciresica mea". O sa vina iunie, vor veni si ciresele, tu insa nu vei mai veni, iar eu am ramas cu o floare in suflet care nu se va ofili niciodata. O floare de cires caci noi nu am apucat sa devenim cirese. Spun noi pentru ca am lipit sufletul tau de al meu si as fi vrut sa devenim cirese impreuna: tu frumoasa si eu coapta. Frumoasa sigur esti si cu siguranta si eu m-am copt un pic. Lipseste doar dulceata fructului caci am ramas fara gust. Amandoua! Te aud insa indemnandu-ma deseori: mami devino floare de cires si tu!
Au trecut 6 saptamani de la Miercurea purtatoare de cruce. Lacrimile imi sunt de mare folos.
"S-a rupt apa", un alt suflet vine pe pamant. Am emotii si ma bucur pentru copilul care soseste.
Unii pleaca, altii vin.
No comments:
Post a Comment