Maica Domnului e infinita!

Plec de la serviciu in graba cu gandul sa ajung acasa repede si apoi sa o duc pe mamaie la casa ei. E agitata si vrea sa plece. Stiu si ca isi doreste sa ajunga la Sfantul Nectarie cat mai repede si, pentru a-i mai aduce un pic de liniste ii propun sa mergem mai inati pe la biserica. Ajungem pe la finalul prohodului. Este ajunul Adormirii Maicii Domnului si am venit cu gandul sa aprindem o lumanare, iar apoi sa ne continuam drumul. Atmosfera de pace si rugaciune, oamenii linistiti cu lumanari in mana, frumusetea slujbei si felul in care arata totul pornind de la icoana Maicii Domnului bogat impodobita cu orhidee albe si continuand cu vazele pline de crini de la icoane, felul bland si foarte bine pus la punct in care se miscau preotii, mirosul aerului de vara de afara si vantul usor care batea, toate acestea faceau momentul sa fie magic si nu am reusit sa ne dam seama cand a trecut timpul. Am ramas acolo si tot nu ne venea sa plecam aproape de finalul slujbei.
Am mers sa ne inchinam Sfintelor Moaste si sa le sarutam. Ma asteptam ca David sa se inchine, sa sarute racla si sa plece, insa el si-a alocat ceva timp pentru rugaciune. L-am simtit ca se roaga din suflet. Nu stiu ce spunea in gandul lui, dar nu am indraznit sa-l deramjez si sa-i soptesc ca lumea asteapta dupa noi. Era momentul lui si trebuia sa-l las sa curga.
Am cumparat lumanari ca sa le aprindem la vii si la morti. David a insistat sa tina tot timpul o lumanare aprinsa in mana, iar cand s-a topit a mers singur sa mai cumpere una. 
Ma simt obosita, sunt vrajita de slujba, stam in curte si ma uit pierduta peste lume. In capatul unui culoar format din oameni, pe care urmau va vina preotii la tamaiat, ingerasul se aseaza cu un pas in fata noastra a tuturor cu mainile impreunate pentru rugaciune si lumanarea aprinsa intre palme, inchide ochisorii si se roaga. Nu stiu ce se roaga si nu vreau sa-l intreb. Stiu ca nu isi doreste sa-mi spuna pentru ca se teme ca dorinta lui sa nu se mai indeplineasca. Ne miscam printre oameni si-mi spune ca m-am ingrasat, ca burta mea a inceput sa creasca si spera ca bebe poate s-a intors. Ii raspund ca nu are cum, dar ma asigura ca e posibil. Imi doresc sa se fi rugat pentru aceasta.
Acasa, la baie - momentul destainuirilor - il intreb daca vrea sa se spele pe par. Imi spune ca da pentru ca vrea ca Maica Domnului sa-l gaseasca curat. Ma bucur, ii fac baie cu dragoste si Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a daruit un copil atat de minunat. Imi spune David, fara nicio legatura: "Maica Domnului e infinita! Asa cum timpul e infinit." Nu-l mai iscodesc de unde i-a venit idea, probabil de la intrebarea "cat de mare e timpul?" la care i-am raspuns ca e infinit. O iau asa cum a spus-o pentru ca spune un lucru foarte frumos si adevarat. Copiii dau intelesuri noi cuvantelor . Noi "vorbim cuvinte, scriem cuvinte, dar nu se simte putere in cuvintele noastre" spune Sfantul Apostol Pavel.
Doamne, Tu ai cuvintele vietii vesnice!