Alăviu

Desi mi-a declarat in scris ca ma iubeste, de ceva vreme David ma tot calca pe picioare la propriu si nu pentru ca nu m-ar iubi, ci pentru ca nu e atent.  Disperata de durere am ajuns sa nu mai suport si i-am spus:
- Te rog sa ai grija pe unde mergi pentru ca mereu ma joci pe degetele de la picioare si ma doare. Tu ai idee cum e sa te calce cineva pe picioare? E ca si cum cineva ar pune doi pepeni odata pe un deget al tau! Cum crezi ca e?
- Ca un masaj! mi-a raspuns el relaxat.

Ne pregateam sa ne punem in pat pentru a continua "Aventurile lui Habarnam", dar ingerica si-a amintit ca nu spusese rugaciunea de seara si a vorbit gura fara el:
- Rugaciunea!
- Pai hai s-o spunem! I-am sugerat. Rapid a intors-o in favoarea lui
- Ah, dar eu am spus-o cand nu erai tu in camera!
- De ce ma minti? Eu stiu ca tu acum minti. Si chiar daca eu nu pot sa demonstrez ca tu minti, sa stii ca Doamne-Doamne stie tot. Pe El nu poti sa-L minti. Si acest lucru e valabil pentru orice in viata.
- Da? Pai atunci intreaba-L! Sa vezi ca nu te mint!
- Ok, eu nu te oblig sa te rogi. Ma voi ruga singura, iar tu o s-o faci cand o sa simti nevoia.

Cu o saptamana in urma a plecat in cantonament la munte. Ne-am trezit la 05:30 pentru ca la ora 07.00 pleca trenul. A fost de ajuns ca sa soptesc: David trebuie sa ne trezim ca sa ajungem la gara si a facut ochii mari, a plecat la baie adormit si mormaind:
- Trebuie sa ma spal pe ochi! S-a spalat cu apa rece, s-a spalat pe dinti pentru prima oara fara sa fie rugat si s-a cocotat apoi pe caloriferul din dormitor furat de peisajul minunat al rasaritului. Cerul era rosu si cativa norisori albi isi etalau pufosenia pe cer. Soarele nu rasarise inca, dar in curand avea sa apara incet-incet ca o minge mare de foc din spatele orizontului.
L-am chemat pe David la masa, dar tot nu reusea sa se dezlipeasca de fereastra. Era vrajit pe spectacolul rasaritului.
Am plecat de acasa in ultimul moment si i-am gasit pe colegii lui cand se urcau in tren. Ne-am luat la revedere in fuga si timp de o saptamana am stat cu inima cat un purice asteptand sa se intoarca.

Duminica s-a intors acasa putin obosit, insa cu un fizic de invidiat. Am aflat si ca era indragostit de cea mai mare fata din grupa si ca era gelos pe un alt coleg care ii tot zambea fetei si i-a spus acestuia:
- Tu esti indragostit de Andra!
- Da' de unde stii tu? I-a raspuns acesta.
- Stiu pentru ca mereu ii zambesti!
Celalalt l-a lasat fara raspuns spulberand sperantele lui de a afla ca nu e asa. Ma intreba cum ar putea sa-i spuna ca el o iubeste si i-am spus ca cel mai bine ar fi sa vorbeasca cu ea si sa-i spuna direct, dar nu i s-a parut o idee buna pentru ca nu vrea sa-l auda ceilalti. In acest caz, i-am sugerat, asteapta sa te faci cat ea de mare si de bun si poate o sa indraznesti sa-i vorbesti.
Mi-a aratat o poza pe telefon cu ea si m-am amuzat foarte tare de pozele pe care le facuse in cantonament. Mi se confirma inca odata ca are talent de fotograf. Are ochi cum s-ar spune si pentru ca ii place foarte mult sa faca poze, cred ca merita un telefon mai performant in acest sens.

Aseara cand am ajuns acasa mi-a aratat un "tatuaj" facut de el pe picior deasupra genunchiului, cu pixul. A fost o mare provocare sa-i fac baie, ca sa nu se stearga tatuajul si a trebuit sa i-l reimprospatez dupa aceea. Era un soare si deasupra lui scria "SAMBATA", iar sub el era ceva ilizibil. L-am intrebat ce scrie acolo si a spus ca nu stie. Mana lui singura a scris si ii place foarte mult ce a iesit. De fapt doar asta ii place din tot tatuajul, iar pana seara mi-a repetat de cateva ori ca nu stie cum, dar mana lui singura a scris si a iesit foarte frumos. Restul mesajului e simplu: sambata sa ne trezim de dimineata ca sa privim rasaritul soarelui. Asa s-a gandit el: ca sambata e cel mai bine pentru ca avem cel mai mult timp si nu trebuie sa plecam nicaieri. Il iubesc!

Tot aseara I-am adus niste promotionale de la un coleg de birou: ochelari de inot, minge de volei, minge de tenis si doua rachete pt plaja. S-a bucurat atat de mult de ele, incat simtea nevoia sa-mi daruiasca si el ceva, dar nu stia ce si mi-a raspuns foarte sigur pe el ca si cand pregatise surpriza de mult timp:
- Mami, si eu am o surpriza pt tine!
- Super, ce surpriza? M-as fi bucurat mult sa vad ca si-a facut o tema pentru scoala sau ca e desenat deva, dar nu, nu despre aceasta era vorba! S-a dus la calculator si a fabricat surpriza pe drum de la canapea la scaun in cateva secunde. A intrat pe net si m-a rugat sa-l ajut sa scrie corect "rochii frumoase". Are o problema la grupurile de litere "chi", "che", "ci", etc si la numarul de "i" dintr-un cuvant. E si normal de altfel intrucat nu le-a studiat inca, dar le banuieste bine.
Internetul a afisat, desigur, o multime de raspunsuri si a ales rapid o rochie verde cu volane.
- Uite, cred ca cu aceasta ti-ar sta bine. Iti place?
- Sigur ca imi place, pe mine ma prinde verdele!
- Uite mai e una lunga, asta iti place?
- Da mami, e cam eleganta pentru mine, dar e foarte frumoasa. Poate o sa mi-o cumpar vreodata de revelion.
Vorbea ca si cum am fi fost intr-un super-magazin de lux (desi el nu intelege sensul cuvantului lux asa cum nu intelege sensul banilor), iar el avea posibilitatea sa-mi ofere orice rochie, numai sa vreau eu sa aleg. Credea ca aratandu-mi poze cu rochii frumoase ma va face fericita. Si m-a facut! Dar nu cu pozele, ci cu gestul sau!
Acum deja ma topesc!