Zilele acestea am simtit ca trebuie sa ma rog asa:
Da-mi Doamne putere sa-Ti multumesc neincetat pentru suferinta primita. Am simtit ca pe cat de adanca este aceasta pe atat de dulce este mangaierea Ta.
Da-mi Doamne putere sa am iubire mai mult decat am
pacatuit, ca daruind iubire sa sterg prin mila ta pacatele mele.
Da-mi Doamne putere sa nu gasesc scuze pentru caderile mele,
ci sa mi le asum si sa ma indrept caci stiu ca numai pacatul lipsit de pocainta
nu poate fi iertat!
Candva ma plangeam ca nu am aripi. In Jurnalul Fericirii am citit: <<Bacon spune ca nu de aripi are nevoie spiritul omenesc, ci de plumb. Cu prea mare usurinta se avanta in cele mai inalte abstractiuni pierzand orice contact cu omenescul si realitatea. Marcel Jouhandeau: "Faptul ca viata e o sarbatoare I-a scandalizat pe unii. Daca au ales sa fie nefericiti, treaba lor... Desi am parte de toate grijile, toate necazurile, toate dezamagirile, nimeni nu afla nimic, nici macar eu.">>
No comments:
Post a Comment