Thursday, December 6, 2012

Mos Nicolae



Aseara ma gandeam ce bine ar fi sa vina cu adevarat Mos Nicolae pentru cei mari :). Si ce crezi? La mine a venit cand nu ma asteptam. Trebaluiam grabita prin camera sa-l pregatesc pe pui de culcare cand mi-a zis: vino sa-ti dau o imbratisare! Te iubesc, mami! M-a coplesit! Parca era alt copil, unul cuminte si dulce, nu rasfatatul de alta data. Sigur asta a fost mana Mosului :)!

Desi si-a luat cina mai mult dormind si tremurand de oboseala, Dav era hotarat sa ajunga pe hol ca sa-si ia ghetele si sa le spele. Mi-a parut rau de el si i-am spus ca ghetele gri sunt curate si sigur Mosul va pune ceva in ele daca le lasam langa usa. S-a dat batut si le-a pus pe cele gri, iar de dimineata, cand speram sa sara din pat nerabdator sa vada ce a primit, statea lenes in pat si mi-a spus: nu cred ca a venit Mosul pentru ca nu am spalat ghetele. I-am spus ca am vazut o scrisoare pe hol (facusem eu una cu un  mesaj dragut pe fata, iar pe dos am scris multe fapte bune facute de el si cateva mai rele cu rugamintea sa nu le mai faca). S-a dat jos din pat curios, a luat fructele si dulciurile din ghete, si-a luat jucaria mult dorita (walkie - talkie) , si-a pus vestuta cea noua spunandu-mi ca e foarte frumoasa (hmmm, chiar e!) si a citit scrisoarea. La final mi-a zis: trebuie sa scriem aici la final, langa rugamintea Mosului sa nu mai fac cele rele, un "Bine" si sa i-o trimitem inapoi. N-am avut replica pe moment.

Seara trecuta a fost plina pentru noi, as putea spune ca a fost o adevarata calatorie spirituala. A inceput cu sarbatoarea de la scoala unde am ascultat Povestea Regelui Tainic si unde fiecare copil a facut o scurta calatorie printre crengute de brad si frunze de stejar tinand un mar in mana in care era pusa o lumanarica ce trebuia aprinsa de la faclia din capatul drumului pentru ca apoi sa se intoarca cu lumanarica aprinsa si sa o lase jos, pe marginea drumului pe care au venit, rezultand la final o carare luminata. Am fost suprinsa sa vad ca toti copiii au stiut tot colindul "Steaua sus rasare" incheind astfel sarbatoarea de la scoala. Rosmi ne-a trezit la final din oboseala ce ne toropea pe toti cand, iesind din randuri, a spus tare: "asta seara vine Mos Nicolae!". Copiii sau inceput sa strige de bucurie si asa au plecat acasa hotarati sa-si curete ghetele.

Am continuat cu o calatorie prin ploaie prin traficul obositor din centru unde David, dezamagit de bradul de la Universitate ca nu e natural si e doar o schela din metal pe care s-au pus luminite, mi-a replicat hotarat incercand sa opreasca pornirea mea de a-l convinge ca e frumos:
- Mami, nu intelegi ca nu ma intereseaza bradul acesta?
- Dar asa a fost mereu aici, ce crezi ca se poate face?
- Pai sa planeteze un brad natural.
M-a convins ca trebuie sa-i scriem primarului ca e absolut necesar sa planteze un brad natural care sa fie impodobit in fiecare an.
Drumul nostru trebuia sa ajunga neaprat la Dambovita. Este locul pe care David l-a ales sa se desparta de pestisorul lui care, in noaptea ce trecuse, plecase in lumea cealalta la alti prieteni de-ai lui. Cum nu gaseam un loc de parcare si cum nimic nu e intamplator, am lasat stresul deoparte si am primit inspiratia sa opresc in apropierea strazii Radu Voda.
- Mami, mie imi vine sa plang!
- Cum sa plangi mami, tu esti un barbat! Sufletul lui s-a dus la prietenii lui in cer si e fericit.
- Da, dar eu il iubeam!
- Toata lumea il iubea, mami!
- Bine, hai sa-i aprindem o lumanare!
- Hai! Si asa am ajuns la biserica Radu Voda manata si de dorinta care ma stapanea de mult de a ajunge acolo.

In drum spre casa somnul a fost mai puternic decat David care a adormit in cele 3 minute cat am coborat din masina sa ridic pizza comandata. L-am trezit in parcare cu rugamintea sa stea treaz pentru cina si m-am bucurat sa vad ca foamea lui a fost mai puternica decat somnul. La ultima felie mi-a spus: te rog sa nu o mananci pentru ca o vreau eu!

Cat de plina e casa atunci cand in ea e un om mic. Mic, mic, dar cu suflet mare si cald!

Iar lipsa unei fiinte si  mai mici, care nu scoate nici un zgomot si care ocupa un loc cat un bol, se simte atat de tare!




No comments:

Post a Comment