Ai incredere!

Ai incredere!

E mesajul care-mi vine in ultimele zile din toate partile. Atunci ce pot eu sa fac? Sa n-am? Am incredere!
Aseara am adormind citind urmatoarele: Iisus Hristos e un Domn! El cand da nu da cu jumatati de masura, nu da un banut, o faramitura, El da totul. Nu-i place contabilitatea si nu-i plac socotelile la fel ca in parabola lucratorilor la vie: si celor din ceasul intai, ca si celor din ceasul al doisprezecelea, le da aceeasi plata.  Faptele noastre se cunosc a fi crestinesti  sau nu dupa scandalul pe care il produc  in comunitatea afectata. Un crestin adevarat produce scandal, nu se sfieste sa supere si sa deranje, sa incalce regulile scrise, cand fapta lui e menita sa ajute un semen sau sa trezeasca teama cea buna in suflete!  La fel ca Hristos care a vindecat in templu in zi de sabat infuriindu-i pe fariseii care puneau deasupra dragostei de semeni  litera legii. Si la fel e si in povestioara cu Sfantul Nicolae care a intarziat la intalnirea cu Dumnezeu si a ajuns murdar din cauza ca se oprise sa-l ajute pe un semen sa scoata caruta din groapa cu noroi spre deosebire de Sfantul Cassidian care, constiincios, s-a grabit sa ajunga la timp si cu hainele curate la intalnirea cu Dumnezeu. Amandoi au procedat bine, dar Domnul l-a placut mai mult pe Sfantul Nicolae pentru ca nu si-a lasat semenul la nevoie.

M-am impact cu gandul ca orice se va intampla, de la Dumnezeu vine, deci chiar daca nu vad eu binele in ceea ce mi se intampla, cu siguranta e cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Stiu ca asa e pentru ca Dumnezeu nu doreste pierderea niciunui suflet, dimpotriva nu numai ca doreste salvarea celor pierduti, ba Hristos alearga in intampinarea lor, cu bratele deschise, ii iarta si ii primeste la El, bate la usa, ne vrea pe toti langa el.

 Il iubesc pe Hristos pentru ca e dragoste, libertate, e  bun si  e bland - rareori se manie si atunci pe buna dreptate ca atunci cand templul a fost  transformat in targ; pentru ca e milos – ii vindeca pe bolnavi si ii iubeste pe cei milostivi la randul lui (bunul samarinean); pentru ca e darnic si da din plin - le da de mancare celor 5000 de oameni si mai si ramane din ea; pentru ca ii place sa petereaca printre oameni si e modest -  sta la masa cu oricine: vamesi, leprosi, pacatosi, transforma apa in vin si, desi e rege, s-a nascut intro familie modesta, a trait printre oameni de spita joasa, a predicat descult si a fost rastignit intre talhari; pentru ca e un Domn – el da din plin cand daruieste, da regeste si da oricui; Il iubesc pentru ca temelia pe care s-a cladit crestinismul este paradoxul: Dumnezeu s-a aratat in om si, desi rege, Hristos s-a nascut si a trait in conditii modeste; Iov;  primul care a ajuns in rai a fost un talhar;

“Ai incredere!” asa mi-a zis L. cand m-a sunat de ziua mea in timp ce eu ma plimbam plina de emotii pentru Pic de Roua pe holurile spitalului. Din acel moment am simtit ca ma acopera un clopot invizibil, cu ziduri imposibil de patruns de orice gand negativ. Era ca si cum as deschide ochii si as vedea mana divina acoperindu-ma, desi stiam in adancul sufletului meu ca asa este.  Indoiala venise, ca  la orice pacatos veritabil, din gandul ca poate Dumnezeu vrea sa ma pedepseasca. Ma gandesc uneori, ca Dumnezeu ar putea sa mai fie si drept, nu numai bun si numai Domn! Hulesc deci in gandul meu si ma tem de pedeapsa, dar insist sa cred ca El nu e drept, ci ca El e un Domn si e tare bun! Caci e dragoste, libertate si adevar si El stie ca eu iubesc cu adevarat libertatea!