Din seria Uscaen Niros

Nu stiu sa spun de ce prieteniile facute in copilarie si in tinerete rezista mai mult, dar experienta mea de viata dovedeste acest lucru. Poate ca atunci cand suntem mai tineri avem spiritele mai curate si facem alegeri inspirate.
In liceu s-a alaturat "gastii" noastre un membru nou, mai mare decat noi cu vreo 5 ani, dar care a devenit cu timpul probabil cel mai loial prieten al meu. Lui i-a placut la noi faptul ca eram veseli in continuu si radeam cu totii din orice. Cum altfel ar fi putut fi la varsta aceea? Ce griji aveam noi?
Mie mi-a placut la el ca era singurul cu picioarele pe pamant si aveam nevoie de cineva ca el in grupul nostru. De altfel el era si cel mai "citit" dintre noi si "ajutat" un pic de soarta a devenit si un filosof desavarsit. Tonele de carti citite si cultura lui intrec cu mult tot ce stim noi toti ceilalti din grup la un loc. Mai stiu si ca el scrie de multi ani, insa nu a publicat nimic si nu este un adept al internetului, dar poate intro zi lucrurile se vor schimba.
Ce a ajuns la mine, sunt cateva mesaje trimise pe telefon cu ocazia diverselor sarbatori. Si pentru ca nu vreau sa le pierd vreodata, cu acordul lui am sa le scriu aici unde sunt sanse mai mari de conservare.
1 Decembrie 2011:
"Natiunea este formatul colectiv al individuatiei! "Curat murdar coane Fanica" fiindca prezentul uita sa mai revendice"natiunea", ratacind-o prin meandrele interesului pecuniar, tot mai mercantil si 100% individualist. Aceasta uitare umileste sacrificiul de sine al inaintasilor pe altarul "natiunii", de aceea astazi sa traim reconcilierea cu efortul trecutului sarbatorind ziua natiunii. Deci "LA MULTI ANI" mai ROMANE."
5 Decembrie 2011:
"Convietuirea e posibilitatea de a da sau a primi din sacul vietii, cu titlul de surprize mai mult sau mai putin anticipate, bucurii si rautati dupa lemnele sufletesti ce ne guverneaza morala si ideologia personala, iar mai putin firea predispusa mai mult la revolte ale simturilor si mai arareori la revolutii ideologice evolutive. Il rog pe mosul originar de pe meleagurile iubirii aproapelui (MOS NICOLAE) sa va scoata din tolba vietii doar bucurii si impliniri."
24 Decembrie 2012:
"Primiti colindatorii, mesagerii (re)nasterii si iubirii neconditionate? Aseaza-i la masa sufletului unde ai pus colacii existentei plamaduiti din truda ta, parguiti la focul suferintelor, glazurati cu dulcele fiintei tale. Ei vor gasi deschise portile bunavointei tale, iar aleea pavata cu faptele tale-i vor indruma la usa sufletului tau unde vor aduce bune vesti. Eu va urez sa strabateti sanatosi bucurii in drumul inspre fericire."
25 Decembrie 2011:
"Trupul e pocalul in care ne agonisim credinta, ratiunea-i sipetul ce gazduieste gandul bun, sufletul e ieslea in care nu se naste MESIA, insa identitatea noastra trebuie sa parcurga drumul inspre Betleemul fiintarii noastre purtand povara amenintarii tiranice a lui IROD (Indiferenta, Rautatea, Osanda, Dusmania) cu miliarde de fete care este omenirea cu tot ce reprezinta ea si trebuie sa facem din existenta noastra fereastra prin care sa patrunda BUNA VESTIRE a zamislirii in pantecul crezului nostru a amprentei mesianice pe care trebuie sa o lasam prezenta ca identitate temporala pentru a salva vesnicia speciei si eternitatea fiintei. In toiul iernii fizice si spirituale, speranta CHRISTICA imi da sansa sa urez "LA MULTI ANI".
31 Decembrie 2011:
"Se trage linie. Deasupra ei stau s-o inconvoaie munti de ura si dusmanie, pe versantii lor, siroaiele de lacrimi ale neputintei solidarizarii au configurat haurile neincrederii adancite in intuneric, iar pajistile lor gazduiesc florile de gheata ale saraciei comasate de viclenia politicului intr-o arhitectura de partie unde sa schieze "opulenta" natiei pe schiurile infatuarii. Linia o sustin inca pilonii credintei si ai iubirii infipti in speranta instabila a noului an. E dificil sa faci din brate ghirlande veridice ale imbratisarii intr-o lume ai carei ambasadori sunt dronele si trebuie sa avem suportul moral si sufletesc ca sa ne inaltam deasupra vremelniciei, sa configuram edificii sau chiar ctitorii intr-o realitate a nisipurilor miscatoare, dar sta in puterea si tine de vointa noastra sa consolidam speranta, de aceea merita sa urez, pe langa sanatate si un "LA MULTI ANI!". "
Ajunul Pastelui 2012:
"IISUS s-a rastignit pentru noi cei care nu avem forta interioara sa ne rastignim pentru noi insine daramite pentru ceilalti, nici atat pentru IISUS. Sa fim binevoitori cu noi insine si unul cu altul ca prin intermediul solidaritatii noastre sa facem posibila smulgerea piroaielor ce-L tintuiesc."
Noaptea de Inviere 2012:
"Suntem cartite ce-si sapa propriile galerii in pamantul fagaduintei; intunecata noapte ca un cimitir heraldic de stele; captive iubiri in gheturile sufletului intunecat al fiintarii; intunericul virgin din plasmuirea credintei; seminte din ogorul timpului; zborul angelic in noaptea pustiiri; cautatori existentiali prin tulburatoarele ape ale constiintei. LUMINA e ultim tarm al naufragiatilor din noi. <VENITI SA LUATI LUMINA>."
Prima zi de Paste 2012:
"Primavara/ inflorind speranta ar putea fi omul nu cameleon ce pandeste cu raceala indiferentei, in valurile limpezimii, oportunitatea. Toamna/ ce parguie dorinta de-a fi, ar fi el atunci cand in truditor pe holda existentei lui s-ar converti, cultivand doar semintele unicitatii. Ce candid ar fi de nu ar fi interminabila iarna rece asternuta peste verdele sau existential. Credinta sfanta in CHRISTOS mai inmoaie gerurile. CHRISTOS A INVIAT!"
Izvorul Tamaduirii 2012:
"Primavara/, vremea cand nazuintele incoltesc realizari perene definitorii ca scop si cauza in lupta cu relativitatea, guvernatoarea firii, atunci cand firea asimileaza uzul ratiunii ca valoare initiatica in templul timpului, pasind pe campul resurectiei fiintarii conform principiului concentric, avansand prin transeele sintezei dintre actiune si contemplatie pana in avanposturile sacrului ce-i punct de varf al asimptotei revolute unde nu te mai ating murdariile lumesti daca, ctitorind in tine descatusarea de lumesc, in cuvant, fapta, traire se aud deschizandu-se porti cu scartait solitar eliberand in universul ratacirilor zbuciumul lumesc pentru a face loc iubirii de ceea ce te inconjoara, iubire zamislita din cuget cu credinta nu dintr-un exercitiu formalist al simularii divortului dintre relativ si absolut. Dupa acest demers intervine setea de esential ce ne-o ostoim din izvorul tamaduirii al prieteniei reale."
Inaltare 2012:
"Avem drumuri inspre orizonturi. Voi lasa bagajul material, luand doar pe cel sentimental fiindca sentimentul ce-l nutresc fata de adevaratii oameni ma hraneste, racoreste, incalzeste, a devenit chintesenta fiintarii mele, pavaza si scut peregrinarilor prin padurea vesniciei in desisul careia m-as adaposti de potopurile prezentului si uratenia vremurilor. In subsidiarul fiecarei clipe va dainui imaginea poienitei inaltarii, in fiecare rasarit de zi si la amurgul ei imi voi intoarce gandurile catre MECCA fiintarii noastre, sufletul, cunoscatorul poienitei, lasandu-mi sentimentele sa rosteasca psalmii credintei lor intro ruga care transcede mizeria sufleteasca ce defineste contemporaneitatea unui prezent al trairilor obscure si promiscuitatea sufleteasca a unei lumi saracita de candoare si imbogatita prin procedeul pragmatismului cu badarania pecuniarului. IISUS S-A INALTAT. EL e CALEA."
29 MAI 2012:
"Din nimicul trairilor noastre rasare prin crusta prezentului un sentiment absolut, oda unei realitati ce poarta numele IUBIRE. Din el irumpe floral fericirea caci este amfora din care, ca si zeii, bem ambrozie si nectar. Pe drumul pribegiei prin pustiul de simtire al omenirii, este izvorul ce ne umezeste buzele pe care sta domesticul cantec de simtire pentru cei si ce ne inconjoara. Susura speranta peste inertia sufletului impietrit de ochii GORGONEI care s-a infiintat din pantecul pragmatic al lumescului. Este luntrea lui CARON care nu ne duce ci ne readuce dinspre tarmul umbrelor spre viata, fiindca pajistea sufletului a fost populata cu narcisele ce s-au infatisat ca ambasadorii prezentei sale si din ai caror clopotei rasuna fericirea pe care fiinta o culege, ca o harnica albina, pentru stupul identitatii sale ce nezuieste sa-i dea regina ce-ar scrie istoria fericita a datului sau, renascuta chiar din cenusa."