Simtindu-ma dusa de val mi-am dorit sa ajung la Dumitru si sa sorb cu sete din aerul ce-l incojoara, caci acesta imi mai lumineaza mintea, ma ajuta sa inteleg care e firul acela ingust numit calea cea dreapta. Ma ajuta sa inteleg cat de usor e sa fim pacaliti de uratu' si sa credem ca suntem pe drumul cel bun.
Ceva magnific se intampla in zilele acestea: felul in care se aseaza lucrurile! Ma simt parte dintr-o lucratura atat de delicata si atat de precisa, incat eu, daca as incerca sa ma opun, probabil ca as strica destul de mult. Ma simt onorata si privilegiata, iar in consecinta trebuie sa ma comport pe masura: curat, simplu, frumos, cu dragoste, ba mai mult: cu iubire! Huh, ce misiune grea, dar am ajutoare inaripate!
Dumitru: "Ceea ce ni se cere e smemerenia, smerenia desavarsita! A fi ortodox nu inseamna a te duce la biserica unde iti faci trei cruci, pupi o icoana si pleci cu constiinta impacata ca ti-ai facut datoria! A fi ortodox inseamna o lupta continua, curaj, intelepciune si putere de la Dumnezeu! Tot ce avem bun e de la Dumnezeu pentru care noi nu meritam sa fim laudati. Vanitatea e o arma lui Lucifer care e foarte inteligent si cu multa experienta. Sa participam la sfintele liturghii pentru ca ele scrise de titani cum ar fi Vasile cel Mare!"
No comments:
Post a Comment