Fiinte frumoase!

Ziua de azi nu a fost degeaba. Pret de cateva minute am fost fata in fata cu Domnul Iisus. El privindu-ma cald din spatele unei icoane de metal rece. Eu privindu-l vinovata si amortita de frig. Am stat putin de vorba. In cimitir am contemplat la cei plecati. Ma uitat la chipurile lor de pe crucile de piatra rece. Le-am dat vin curat. I-am privit pe cativa batrani si pe cei care sunt acum de varsta parintilor mei si ma gandesc ca nici ei nu mai sunt chiar tineri. Curand si ei vor fi foarte batrani si noi ca ei...
Acasa imi suna in gand melodia lui Hrusca cu dragii nostri dragi parinti si vreau sa o sterg din minte. Nu pot. Renunt! Trece singura.
Afara burniteaza. Plecam la spital, iar mama straluceste. Si varul Gabi e tot acolo, dar cu un etaj mai sus.

De cateva zile mama e in spital cu probleme la coloana probabil, inca nu avem un diagnostic. Se intampla a nu stiu cata oara pentru ca nu sta locului. Dupa 2 operatii continua sa munceasca ca la 30 de ani!
Astazi am fost de dimineata cu tata la biserica sa impartim ceva de Mosi apoi am mers la ea sa o vedem. Am gasit-o frumoasa! Foarte frumoasa si vesela. Se simtea mai bine. Chiar spunea ca la internare a avut tensiunea mare si acum e un pic sub limita, iar piciorul amortit e ok.
Ce m-a dat pe spate a fost insa altceva. Faptul ca in nicio situatie ea nu se schimba si isi pastreaza frumusetea si curajul. Doamne cat curaj am vazut la ea de-a lungul vietii!
Ieri a primit in camera inca o doamna cu probleme la cap. Stau 20 de persoane intr-un salon de 10 paturi. Doamna are ameteli si mai cade. Noaptea trecuta s-a simtit rau si nu putea sa ajunga la baie asa ca mama s-a oferit sa o ajute. Ea, marele om sanatos! Dupa o cazatura peste o alta colega si un drum cu o mana tinandu-se de mama iar cu cealalata de zid, doamna profesoara (caci a fost profa la viata ei), a ajuns la baie unde capul ei a facut cunostinta cu chiuveta si un calorifer. Cum sa lasi un om singur in aceste conditii?
Si uite asa mami s-a trezit tinand in carca un corp ametit care incerca sa faca pipi. "A trebuit sa ma asez in genunchi pentru ca nu mai puteam" imi povesteste astazi cand aflu ca papucii ei sunt uzi si trebuie sa-i schimbam. Si cum s-au udat papucii? "Saraca, a luat o sticla de apa sa se spele pe maini si a varsat-o pe mine!"
Ma intreb unde or fi fost infirmierele? Dar de ce sa ma mai intreb cand eu am cautat ieri una sa ma ajute sa ducem alta doamna la baie si la oficiu era pustiu? Oficiul este de fapt o sala de mese jegoasa (unde oamenii mananca) si in care se tinea ghici ce? Da, caruciorul, cel cu care se merge peste tot: la baie, afara, samd, plus cateva aparate de aer conditionat pline de praf, niste mobila veche, etc. Am luat caruciorul fara sa cer voie cuiva si cred ca daca cineva s-ar fi luat de mine atunci as fi fost in stare dau peste el la cat de nervoasa eram! Gandacii sunt peste tot: in sertare, pe sub paturi si chiar in paturi cand se stinge lumina. "De gandaci imi e cel mai frica" imi spune mami, de restul nu! Am incredere in domnul doctor pentru ca e bland si a stat de vorba cu mine.
Ma pregatesc de plecare. E frumoasa si parul ii sta bine, chiar daca nu e coafata.
Seara: oboseala, telefon -  de la ea, a vorbit cu doctorul. Nu are diagnostic, continua investigatiile luni. Ma panichez,  caut pe net, ma sperii si mai tare. O sun. Vorbesc cu Jean, ma mai linistesc un pic! Il iubesc si pe el! E tare bun si cumsecade.
Iti multumesc Doamne pentru toate fiintele frumoase din viata mea.