Traieste in prezent! E mesajul pe care l-am inteles aseara. E important, e foarte important, e cel mai important, as spune ca e esential pentru sanatatea noastra mentala si fizica. Se poate explica stiintific de ce, dar ar fi prea mult de spus. Am experimentat modul acesta de traire, in prezent, si m-am descoperit zambind mai tot timpul si radiind. Ma simteam ca un soare. Mai am totusi MULT de exersat pe tema aceasta.
Nu stiu cum se face ca atunci cand traiesti in prezent toti oamenii sunt dintr-o data mai frumosi, natura e vie, te indragostesti pe loc si ai mai tot timpul un sentiment de euforie. Nu, n-am fumat nimic! Mai mult, se intampla cumva ca foarte multe lucruri bune vin spre tine, ca o avalansa. Eu ma simt coplesita!
Dar uit, pentru ca asa suntem construiti: sa pendulam cu mintea noastra intre trecut si viitor. In trecut unde sunt amintirile si experientele de viata si in baza lor actionam in prezent si in viitor unde e teama si nesiguranta. Si pentru ca avem experienta si am invatat multe, setam asteptari, ne inchipuim cum va decurge ceva etc. Nu spun ca nu trebuie sa planifici, e normal intr-o lume aglomerata. Dar nu trai acum momentul care va sa vina. Traieste doar momentul prezent. Si lasa in pace trecutul. Incearca mai degraba sa vezi ce simti acum. Identifica emotia din corpul tau si vei stii daca ceea ce faci e bun sau nu.
Mi-am setat o asteptare. Vreau ca cineva sa faca ceva. Si nu face, dimpotriva. Ma enervez, nu ma pot concentra si imi doresc tot mai mult sa se intample, chiar daca la inceput nu prea ma interesa. Suspansul mareste intensitatea dorintei. Imi sare inima din piept, nu ma pot intelege cu nimeni, nu mai mi-e foame si nu ma pot concentra. Un gest cat de mic si sar in aer! Punct. Puncte, puncte... ma linistesc. Imi identific emotiile: furie, agresivitate. Dintr-o data se fac mici. Incep sa dispara. Acum eu sunt bau-bau. Asa deci? Si daca cineva nu mai face nimic ce se va intampla? Eu supravietuiesc in continuare. Ma intreb cat de importanta e dorinta aceasta pentru mine. Imi dau raspunsul si fie renunt la ea fie gasesc o cale prin care sa rezolv singura. Hmmm ce minunat e. Inca nu stiu ce voi alege, dar deja ma simt mai bine. A iesit soarele in mintea mea. Inima si-a reglat cumva bataile. Imediat cum incepe s-o ia razna ma infoi un pic, ma uit cu atentie la emotie si, gata, totul e bine! Multumesc omule. Datorita tie am evoluat. Si cred ca bine e asa cum se intampla pe moment. Acum e bine ca nu e nimic din ce speram. E perfect. Oricum era perfect, trebuia doar sa schimb un pic unghiul din care priveam. Daca va fi sa fie cum vreau eu va fi bine. Daca va fi sa nu fie cum vreau eu va fi perfect. Atunci de ce sa mai baleiez?
No comments:
Post a Comment