Am ras, intr-un final, cu lacrimi!

Desi am treaba si nu vreau sa pierd nicio secunda, nu ma pot abtine sa nu citesc articolul cu fata neindemanatica. Nu de altceva, dar cand vine vorba de ras sunt atrasa ca un magnet. Cumva stiu ca tristetea nu e buna si, cum nu am prea multa imaginatie si putere, ma leg de orice m-ar face sa rad.
http://edituramateescu.ro/2011/12/tembela-pana-la-moarte/
Realizez ca nu chiar totul e negru si gri cu picatele albe.

Si nici tristetea  nu e chiar binevenita desi e greu sa fii atat de tare incat sa nu o lasi sa se lipeasca de tine din cand in cand: http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/lupta-impotriva-tristetii