Wednesday, February 19, 2014

Trust & Love! Shine, shine on you, crazy diamond!



 

Nu poti sa fii plin de tine ca atunci nu mai are unde sa intre Dumnezeu. Deci trebuie sa-ti faci orgoliul ala din ce in ce mai mic. Cu cat il faci mai mic cu atat intra Dumnezeu mai mult in tine.

Sa nu uiti niciodata ca viata e pe zile!

Just smile and shut up :)!

Trebuie sa traiesti fooooarte delicat. Ca altfel nu are niciun haz!

Monday, February 17, 2014

Bucurie


Motiv de bucurie: sa asculti muzica si sa te minunezi de faptul ca esti intreg:  https://www.youtube.com/watch?v=pIsMmuf9Q3Y&list=AL94UKMTqg-9AiM0Iv4kt5HDuiZuAsnm89

Thursday, February 13, 2014

am zis!


Am zis ca sa nu uit: de multe ori e bine sa "fii la pamant". Asta ca sa nu uiti mirosul pamantului si smerenia. Daca stai prea mult cu capul in sus "ti se urca la cap" sau in cap, depinde.

Tuesday, February 11, 2014

O zi oarecare


S-a marit ziua, uraaaaaaaaaa. Deschid ochii si e lumina! Pe fereastra vad cum bate soarele in ferestrele din blocul de vis-a-vis. O sa fie o zi frumoasa! Il trezesc pe David si ii spun ca astazi o sa fie cea mai frumoasa zi de pana acum! Se ridica din pat sa vada despre ce e vorba si se culca la loc. Ar vrea sa fie week-end!
Ii sarut picioarele, ca in fiecare dimineata si ma bucur maxim. Sunt cele mai frumoase picioare pe care le-am vazut! Si el e ingerul meu de matase. Daca as sti cum sa-i fac portretul pe hartie ar trebui sa folosesc num ai linii fine. Ma bucur din tot sufletul cand ma uit la el. MULTUMESC DOAMNE pentru fiinta aceasta minunata pe care ai trimis-o in casa noastra.
Plecam la scoala, soarele straluceste tare pe cer. Cred ca sunt 5-6 grade afara si zapada se topeste. Da, e o zi frumoasa! Ma intorc acasa sa las masina si-mi dau seama ca m-am imbracat totusi subtirel si mi-e rece la picioare. Urc in apartament si nu-mi vine sa mai plec. Aranjez un pic, pun grau la porumbei, imi fac o cafea, ma asez pe canapea si ma joc pe telefon. Nu vreau sa ascult stirile, mai bine plec. O sa intarzii iar la serviciu. Autobuzul tocmai a plecat din statie, ca de obicei. Nu vad altul in zare, plec pe jos catre metrou. Ma umplu de noroi, nu-i nimic. In metrou deschid jurnalul Oanei Pellea si imi place ce citesc, imi place ce simte, imi place! Alta fiinta delicata! In stanga mea sta in picioare un tip pe care nu am cum sa nu-l remarc. Arata bine si poarta palton, ceea ce rar vezi in metrou la un barbat. Arunc o privire sa-l vad mai bine. Parul drept, lungut, saten deschis, ochi albatri, inalt, bine facut. Incaltarile nu-mi plac pentru ca au multe sireturi, sunt sport si nu merg la palton. E genul de tip metalist si sunt sigura ca are iarba in buzunare. Daca nu, are acasa! Il avantajeaza fizicul, dar vorbeste un pic cam tare tinand cont ca e in aglomeratie. Vorbeste cu un tip care sta pe scaun, un tip sportiv, bine facut si el, dar la fata nu atat de dragut ca blondul. Sportivul e in tricou cu maneca scurta. Discuta despre pescuit in Delta. Si despre iarba (ha ha). Imi place aerul din preajma lor. E plin de viata. Si ei sunt la fel. La Victoriei ma grabesc pe scarile rulante si nu ma uit inapoi. Ajung la Avitorilor si cer o merdenea. Fetei de la patiserie ii tremura mana cand mi-o intinde. Ma copleseste un sentiment de parere de rau si ma gandesc ca e acolo poate de la 5 dimineata. La 10 dimineata e deja obosita! Ma grabesc printre razele de soare sa intru in cladirea de birouri. Cica anul asta e anul calului de lemn. Abia a inceput. Ma intreb daca mi-ar placea un cal. Cred ca mai degraba ceva cu multi cai :). Un Evo X, ca tot e frumos din cale afara. Calul e un animal foarte frumos, dar mi-e frica de el. E inteligent, dar e si naravas. Anul acesta ar trebui sa ma misc repede si cred ca ar fi ok. Si sa fiu aproape de natura si sigur ar fi ok. Sunt furioasa pe cei care strica natura. De aceea imi vine sa ma ascund, in loc sa ies.
Timpul trece repede cand capul imi e plin de ganduri... Birou. "Ma, ia uite la asta, si-a comandat o poula... Ai fost cu amanata?... Uite, apa plata cu lamaie! Ah, ti-ai luat doua, una inainte si una dupa ca sa nu ti se faca greata :))! Uite ce scrie aici pe foaia de plata ZY. xxx.  T: ma fraierii astia de la banca R.nu stiu ce au facut, dar xxx e parola mea. Nu stiu de ce apare langa numele meu a. E o gagica acolo la banca ca iti vine sa o f*** cand o vezi si uite ce-mi face. B: ma, tu cheltui, dar hai sa si produci ceva inainte sa vii la secretarele de la presales cu d'astea. Cu cine ai fost ma la restaurant? T: ce treaba aveti voi? Nu va zic! I: dupa ce ca-l ajutam, vrea si discretie! B: nu pot ma sa te ajut. Putina decenta frate! .....
La bucatarie doua doame dragute. Vorbesc si rad. Chiar ca e o zi frumoasa!
Deschid mail-ul! S-a terminat cu ziua frumoasa!






Thursday, February 6, 2014

La Grande Bellezza


Ma asteptam sa ma "loveasca" mai tare filmul acesta! Nu ca nu ar fi avut un impact asupra mea, dar clar nu e ceea ce-mi imaginam. Poate si pentru ca l-am vazut cand eram destul de obosita si starile sufletesti erau un pic amortite si ele. Insa replicile actorului principal au fost de mare exceptie si te pun un pic pe ganduri.
Cred ca am creat asteptari mari pentru acest film dupa The Beatitudes a lui Vladimir Martynov pe care am tot ascultat-o inainte sa-l vad. O ascult si acum cu placere: https://www.youtube.com/watch?v=BzqjhC2OYnM . Filmul acesta imi aminteste de Gheorghe Zamfir. Poate pentru ca actorul principal seamana un pic cu Zamfir sau poate pentru ca mi-as fi dorit sa fie si ceva din muzica lui acolo. https://www.youtube.com/watch?v=x3xTiZHqQU8
La Grande Bellezza as vrea sa-l revad la 60 de ani :). Sau poate la 55!


Ce am invatat? Ca nu trebuie sa judecam oamenii, dar daca tot nu ne putem abtine, macar sa nu-i judecam dupa masura faptelor lor, ci dupa masura sufletelor lor.

Ar trebui sa ma simt inca tanara pentru ca mi-a placut mai mult "The hunger Games"? Vorba aceea:
"Love will be the gift you give yourself".

Monday, January 6, 2014

Copilul


Copilul a primit de la o prietena niste bilute micute care, dupa ce sunt puse in apa, se fac destul de mari. E mare distractie pe aceasta tema si crede ca fiecare biluta e copilul lui. Vorbeste cu ele, le mangaie si le lasa sa alerge prin casa. Am descoperit asta cand am gasit o gelatina uda pe ciorapi si l-am rugat sa-si tina copiii acasa ca sa nu-i distrugem calcand pe vreunul.
Copiii au stat in galetusa lor, dar la un moment dat aceasta s-a rasturnat si au inceput sa se insire prin baie care incotro. Mi-am spus ca trebuie sa-i respect copiii copilului asa ca m-am apucat sa-i adun de pe jos, insa unul dintre ei era rupt in doua. I-am propus sa-l aruncam si sa-i pastram doar pe cei intregi, dar el nu a fost de acord. "De ce?" l-am intrebat. "Pentru ca traieste! Si ca sa vada si ceilalti ca se poate sa fii si asa!"
Am ramas inca odata fara grai!

Dupa mai bine de o luna: "Mama, nu ma vreau sa stau cu M. in banca! Imi strica lucrul pe care il fac si tipa! D'aia nu mai aud cu o ureche." Nu-l cred ca M il deranjeaza, dar il cred ca nu-i place de el." M este un copil cu probleme. Ii explic ca e si el o fiinta si ca doamna invatatoare l-a pus cu el in banca tocmai pentru ca el e cel mai puternic si e probabil, singurul care ar rezista langa M mai mult timp. Il rog sa nu se mai planga si sa-l priveasca ca pe o fiinta care merita iubita. Ii amintesc de povestea cu copiii lui si cu cel pe care nu m-a lasat sa-l arunc. Nu-si mai aminteste, dar renunta la a mai cere ceva.

Life is beautiful


http://lacullebedelor.blogspot.ro/