În 2013 mi-aș fi dorit un timp în care să stau doar eu cu mine, să nu vorbesc, să nu gândesc, să nu mă mișc; să cad intr-o nemișcare ca și cum timpul s-ar opri, chiar dacă el zboară cu o viteză amețitoare și să îmi construiesc o carapace de gheață. Atunci nimic nu m-ar mai fi atins. Nu l-am avut! Apoi mi-am dorit un timp în care să mă rog, mult, din inimă și să topesc carapacea ieșind curată din ea! Nu mi l-am făcut! Acum am nevoie de un timp să mă bucur...
No comments:
Post a Comment